Comentariu: Crash economic în 2019. Sau nu?

2018 a fost un an agitat din punct de vedere economic. 2019 se anunță și mai și. Și mereu aceeași întrebare: când se va termina cu creșterea? Sunt șanse bune în acest sens, crede Henrik Böhme.

Profeții catastrofelor nu o duc prea rău. An de an vin cu cele mai drastice scenarii, iar când lucrurile chiar se prăbușesc, atunci sărbătoresc și le spun tuturor cum au prevăzut ei totul! Merg din loc în loc și sperie oamenii cu scenariile lor apocaliptice, își vând cărțile și își promovează fondurile de investiții, atunci când le au, ca pe un fel de asigurări de viață.

Dar, în acest moment, dacă analizăm starea actuală a economiei globale, atunci chiar putem conchide că în 2019 vine mult temutul crash! Probleme nerezolvate peste tot. Haosul cu Brexit, populiștii Italiei, războiul comercial SUA-China. De îndată ce se ițește o speranță cât de mică, se întâmplă imediat ceva care o stinge în fașă.

Nimeni nu ar vrea să-și imagineze măcar ce s-ar putea întâmpla dacă UE va intra în recesiune. BCE și-a consumat deja muniția, a aplicat sub conducerea lui Draghi politica dobânzii de referință zero și nu pare să mai fie capabilă să iasă din acest model. Inacțiunea lui Draghi a pregătit practic terenul pentru următoarea criză.

Semnele căderii sunt vizibile

Este deja un semnal clar când cea mai mare firmă de administrare a averilor Blackrock își sfătuiește clienții să evite piața europeană de acțiuni. Riscurile ar fi prea mari, șansele de creștere prea slabe. Ar trebui să fie îngrijorătoare tendința investitorilor de a-și plasa banii în obligațiuni de stat americane, care ar urma să dea un randament sigur. Este însă un semnal de alarmă atunci când randamentele pentru obligațiunile pe termen lung sunt mai slabe decât cele la obligațiunile pe termen scurt. Mai mereu când acest lucru s-a întâmplat, a urmat și o cădere economică.

Henrik Böhme, de la redacția economică a DW

Cele mai mari îngrijorări ar trebui să le suscite însă imensul munte global de datorii. Acesta a crescut cu 42% față de 2007 (anul în care a început ultima criză financiară globală). Aceste datorii totale se ridică la (atenție, vine un număr cu adevărat mare) 237 de mii de miliarde de dolari. Sigur că băncile centrale au inundat piețele cu bani după ultima criză financiară, iar cu acești bani împrumutați s-au construit locuințe, s-au finanțat investiții imobiliare sau speculații cu acțiuni. Investitorii au doar pe Wall Street 670 de miliarde de dolari în joc. Speculează cu bani împrumutați. O bombă cu ceas!

Lumea este azi și mai cufundată în datorii decât înaintea crizei financiare, cu 225%, respectiv cu 245%, în funcție de sursa acestor informații, din PIB-ul mondial. Ca să ne dăm seama ce înseamnă acest lucru: în zona euro, lumea se supără de îndată ce îndatorarea atinge pragul de 60% din PIB. Îndatorarea globală crește mai repede decât avântul economic mondial. Toată creșterea economică frumoasă din ultimii ani? A fost generată doar cu bani împrumutați!

Avem deja nota de plată

Când această bulă se va sparge (ceea ce se va întâmpla fără îndoială), atunci se vor putea bucura doar cei cu temele făcute. Pentru toți ceilalți, va fi un drum lung și greu! Pentru că un lucru este clar: statele supraîndatorate nu vor mai avea de unde să procure pachete de salvare de miliarde de euro iar bancheri ca Mario Draghi nu vor mai avea unde să scadă dobânzile de referință pentru a stimula creșterea economică.

Vine furtuna, dar adăposturile sunt foarte slabe. Va lovi SUA, unde efectele cadourilor fiscale făcute de Trump își vor pierde din impact, și va lovi și Europa. Americanii vor plăti scump faptul că acumulează datorii ca și cum nu ar mai exista ziua de mâine. Europenii vor suferi pentru că s-au lăsat păcăliți de creșterile economice din anii trecuți. Europa nu este în niciun caz o fortăreață imună la crize economice.

Dar va avea loc marele crash economic în 2019? Și dacă da, când mai exact? Îi puteți întreba pe profeții catastrofelor: doar ei vă pot spune cu exactitate!