Cu Nahles spre libertate şi ţărmuri însorite?

Şi mai rău cu greu ar fi putut să meargă lucrurile pentru prima femeie aleasă şefă de partid în istoria de 155 de ani a SPD. Doar două treimi din delegaţi au votat la congresul de la Wiesbaden pentru Andrea Nahles. Doar Oskar Lafontaine a câştigat în 1995 preşedinţia SPD cu un rezultat mai slab. Păcat. Premiera alegerii unei femei în fruntea social-democraţilor germani putea fi mai celebrată.

Dar rezultatul slab obţinut de ea nu are desigur legătură cu faptul că Andrea Nahles este o femeie. Este de asemenea un vot care nu a avut nimic personal cu politiciana de 47 de ani. Este de fapt expresia rupturii adânci care marchează în prezent acest partid. Social-democraţii germani sunt foarte divizaţi cu privire la direcţia în care trebuie să o ia formaţiunea pentru a se reînnoi. Una din tabere este de părere că doar o schimbare politică radicală spre stânga poate salva SPD. Înapoi la originea de partid al muncitorilor şi al oamenilor de rând. Cu mai multă implicare a statului, mai multe ajutoare sociale. Gata cu Hartz IV, ajutorul de bază pentru şomeri!

Se poate şi cu ceva mai multă băgare de seamă?

O înnoire a SPD vizează şi cealaltă tabără din partid. Dar una nu atât de radicală, nu atât de la stânga, nu atât de împotriva neiubitei mari coaliţii de guvernare. Cu ceva mai multă băgare de seamă. Este de altfel direcţia urmărită de Andrea Nahles. Ea vrea ca SPD să rămână în marea coaliţie. SPD ar trebui să fie un partener de guvernare de încredere, dar cu propria sa semnătură politică inconfundabilă. Guvernare şi împrospătare în acelaşi timp. Un act de echilibristică. Un şpagat care nu are cum să reuşească, spun criticii.

Aceşti critici nu cred că Andrea Nahles poate sau vrea să înnoiască cu adevărat partidul. Ea este membră a SPD de 30 de ani. Ea se află demult în conducerea partidului, a îndeplinit mai multe funcţii, inclusiv pe cea de ministră în guvernarea Merkel. Nahles face parte de fapt din establishment-ul politic. Şi exact asta este problema. Ea este asociată cu toate lucrurile care au mers prost în ultimii ani. Poate cineva aflat în această poziţie să se reinventeze?

A fost un pic naiv

O treime din delegaţi a răspuns cu "Nu" la această întrebare. Nici nu e de mirare. A fost naiv din partea doamnei Nahles să se aştepte la un rezultat mai bun. A uitat ea oare cât de strâns a fost votul de la congresul SPD de la Bonn privind intrarea partidului la guvernare alături de conservatori? Cei care au votat împotrivă au dorit să transmită şi un mesaj conducerii propriului partid.

În acest context, rezultatul de la Wiesbaden este unul onest. SPD a pierdut imens din popularitate în rândul electoratului. Se află la pământ, aproape să nu se mai poată numi un partid popular. Andrea Nahles are sarcina de a întoarce situaţia, de a resuscita social-democraţia. Aceasta este unitatea de măsură cu care va fi judecată prestaţia ei. Simultan, ea trebuie să readucă unitatea partidului. O muncă demnă de Hercule. Nu degeaba i se spune "Trümmerfrau", o referinţă la femeile care au lucrat după Al Doilea Război Mondial la reconstruirea Germaniei ruinate.

Din acest aspect, poate că este chiar mai bine că noua şefă nu a primit lauri anticipaţi. Ea are şansa să arate ceea ce poate. Să muncească din greu şi să lupte a arătat deja că poate. 66% din voturile colegilor - de aici încolo nu poate să o ia decât în sus. Ca într-o veche melodie muncitorească socialistă: "Spre libertate şi ţărmuri însorite, spre lumină! Din întunericul trecutului, viitorul este luminos."

Autoare: Sabine Kinkartz/os