Dragoste şi grijă pentru limba maternă

Limbile sunt precum plantele. Dacă nu le îngrijeşti, se ofilesc. UNESCO susţine că jumătate din limbile de pe mapamond sunt pe cale de dispariţie. Un indiciu în acest sens: 90 la sută din totalul celor 6000 de limbi vorbite în lume nu apar nicăieri în internet. Nu se găsesc online, nu îşi găsesc locul pe net. Astfel devine şi mai clar despre ce este vorba, atunci când UNESCO avertizează asupra pericolului care planează asupra diversităţii lingvistice.

În ce constă această diversitate? Să luăm un exemplu: în germană, sâmbăta este samstag, în franceză - samedi , sobota în ploneză, Sávvato - în greacă, lauantai în finlandeză, szombat în ungară, Cumartesi în turcă, zaterdag în olandeză, subbota în rusă, sestdiena în letonă, lørdag în norvegiană, Hari Sabtu în indoneziană, sábado în spanioală, Xīngqíliù în chineză, e shtunë în albaneză, Sabota în macedoneană, Śanibāra în bengali şi Saturday în engleză.

Păstrarea bogăţiei culturale a umanităţii

Exact aceasta este şi misiunea unei zilei a limbii materne: păstrarea diversităţii. Multitudinea şi diversitatea limbilor este capitalul cultural al umanităţii. Dacă nu ne dorim ca viitorul să fie dictat de o monocultură, trebuie să ne îngrijim de propria limbă. Doar aşa putem evita ca pe viitor sămbăta să nu fie numite în orice colţ al lumii "Saturday".

Totuşi, doar limba maternă nu mai este de ajuns în ziua de astăzi. În lumea modernă dominată de economie, ştiinţă şi tehnică, majoritatea terminologiilor provin din engleză. De aceea este importantă şi justa stăpânire a limbii engleze - ca o a doua limbă universală. Dar această limbă secundară este salutară atunci când ea nu înlocuieşte limba maternă. Scopul ar trebui să fie conservarea limbii materne, pe lângă învăţarea uneia sau chiar a mai multor limbi străine, şi nu amestecarea acestora. Importantă este menţinerea balanţei lingvistice şi pe cât posibil preluarea terminologiilor care sunt ultra-necesare.

Dragostea pentru limba maternă

Nu tot ceea ce sună modern sau interesant este implicit şi nou. Cuvinte precum news, talk, fun sau show sunt vechi de secole. Şi cuvântul lover apărea într-un poem de Shakespeare, de acum 400 de ani. Pentru anglo-saxoni, aceşti termeni sunt suficienţi pentru a se înţelege şi pentru a numi obiecte din lumea modernă. "Chat"-ul via internet între un chinez şi un african diferă evident de discuţia purtată într-un pub englezesc în secolul XVIII. Şi totuşi, vechiul termen "chat" este la fel de potrivit pentru a defini o tehnologie modernă.

Ce se află însă în spatele unei astfel de modestii lingvistice? Probabil este dragostea, marea dragoste pentru limba maternă. De la anglo-saxoni am putea învăţa să ne apreciem propria limbă. Fie şi numai din acest motiv ar merita ca astăzi, de ziua mondială a limbii materne, să îi ascultăm mai atent pe lingvişti. Şi să ne punem întrebări de genul: cum folosesc eu limba maternă? Cum o tratez?