Educaţia a ieşit din impas în Germania

Care este situaţia educaţiei în Germania, una dintre cele mai bogate țări industrializate din lume? Cu ani în urmă, șocul transmis de testarea PISA a declanşat alarma în țară. După cum s-a dovedit la acea vreme, şcolile din multe țări, nu numai din Europa, scoteau elevi mult mai bine pregătiţi, vorbitori de mai multe limbi străine decât germanii şi, în general, livrau mai mulţi specialişti în ştiinţe naturale. Criza de la acea vreme nu se mai regăseşte deloc în raportul actual al Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OECD). Dimpotrivă, documentul conţine multe aspecte pozitive.

Sistemul dual s-a dovedit eficient

Cea mai bună veste: În nicio altă țară industrializată nu există mai mulți oameni tineri care fie muncesc deja, fie îşi fac ucenicia într-o companie. Motivul: sistemul dual de educaţie, un mix între şcoala generală și cea profesională. Ridiculizat în urmă cu câţiva ani şi calificat drept retrograd, acest sistem - confirmă raportul OCDE - a oferit multor tineri oportunități de locuri de muncă. Desigur, asta s-a întâmplat şi pe fondul unui reviriment economic, într-o ţară care, la începutul anilor 2000, era considerată "bolnavul Europei".

Politicienii nu ar trebui să se culce pe o ureche după această veste bună. De ce? Pentru că, oricât ar fi de optimist, raportul relevă şi câteva puncte slabe. De pildă, statul a investit mai mult decât altele din Europa în educaţia universitară, printre altele pentru că taxele de școlarizare nu sunt foarte populare. În schimb, când vine vorba despre educația timpurie a copiilor, acelaşi stat cere părinților sume disproporţionate. Or, tocmai grădiniţele, locul în care diferențele sociale și culturale pot fi netezite (dacă ne gândim şi la migranți) ar trebui ajutate cel mai mult. Pentru o lungă perioadă de timp, întrebarea privind eficienţa mersului la grădiniţă a stârnit dezbateri culturale și politice acerbe în Germania. Această etapă a fost depăşită. Acum, 94 la sută dintre copiii cu vârsta de trei ani din Germania sunt înscrişi la grădiniţă. Atâta doar că părinţii germani trebuie să cheltuie mai mulţi bani în această etapă a vieţii copiilor lor decât părinții din alte țări.

În fine, să nu uităm de profesori. După dezastrul de la testarea PISA, mulţi specialişti au discutat despre sistemul cu 12, respectiv 13 clase, precum şi despre numărul de elevi dintr-o clasă. Opinia experților din educație a fost doar sporadic ascultată. Nu contează cât de bună este infrastructura. Prioritatea trebuie să rămână îmbunătăţirea calităţii profesorilor, în mâinile cărora se află soarta educației.

Raportul OCDE constată, cu toate acestea, că un profesor german de gimnaziu, nivel superior (liceu - n. red.), predă 714 de ore pe an, în timp ce colegul său din Japonia predă doar 513 ore. Colegul japonez are, deci, mai mult timp pentru informare şi dezvoltare profesională. Apoi, privind către structura salariului din Germania, constatăm că sistemul abia dacă recompensează profesorii deosebiţi, dedicaţi muncii lor. Cuantumul ţine cont, de obicei, doar de numărul de ani petrecuţi la catedră, respectiv de vârsta cadrelor didactice. Acest lucru se poate schimba numai în cazul în care profesia de cadru didactic în ansamblul ei este îmbunătățită în Germania, fără a uita nici de educatoare şi educatori.

Germania a recuperat mult teren în domeniul educaţiei şi nu se mai poate vorbi nicidecum despre existenţa unei crize în acest sistem. Însă mai sunt o mulţime de lucruri de făcut.