1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Halal vizionari!

Spiros Moskovou / ia13 iunie 2015

Syriza a preluat guvernarea promiţând că va face totul altfel şi mai bine. Cu toate acestea, cabinetul de stânga condus de Tsipras este în multe privinţe mai conservator decât cele precedente, consideră Spiros Moskovou.

https://p.dw.com/p/1Fgfk
Imagine: picture-alliance/AP Photo/InTime News/G. Liakos

"Ţelul nostru suprem este fericirea poporului elen", a exclamat zilele trecute un membru marcant al guvernului de stânga de la Atena în cercul unor apropiaţi. "Vrem ca oamenii să se ducă seara liniştiţi la culcare, fără teamă că vor găsi a doua zi în cutia poştală facturi pe care nu le pot plăti", a continuat el. La întrebarea cine să finanţeze somnul liniştit al grecilor, el a răspuns cu jumătate de gură că partenerii europeni vor găsi cumva o soluţie pentru a nu risca, din raţiuni politice, ieşirea ţării din zona euro. Aceste declaraţii demonstrează încă o dată strategia pe care echipa Tsipras vrea s-o impună lumii de câteva luni încoace. O strategie care s-ar putea traduce în cuvintele: Atena este responsabilă pentru viziuni cu priză la popor, iar cei de la Bruxelles şi Berlin sunt responsabili pentru finanţarea lor.

Vistieria statului e goală

Cu puţin timp înaintea încheierii actualului program de asistenţă la finele lunii iunie, guvernul Syriza ar trebui să-şi dea seama că această ciudată strategie nu are sorţi de izbândă. Economia privată este la pământ iar statul îşi adună ultimii bănuţi pentru a putea plăti salariile şi pensiile. De asemenea, Grecia a cerut Fondului Monetar Internaţional, urmând exemplul Zambiei, să ramburseze la un loc cele două rate scadente în luna iunie. Situaţia pare să fie mai dramatică decât în 2010, când premierul de atunci, Giorgos Papandreu, le-a cerut oficial partenerilor să salveze Grecia de la faliment. Cinci ani mai târziu, guvernul Tsipras recurge la ceea ce consideră a fi cea mai teribilă armă aflată la dispoziţia sa. Adică ameninţă că va rupe relaţiile cu partenerii, în cazul în care aceştia nu sunt de acord cu relaxarea măsurilor de austeritate.

Totuşi, grecii sunt de cu totul altă părere. Potrivit celui mai recent sondaj de opinie, 77 la sută din cei chestionaţi nu vor o ruptură, ci o înţelegere cu partenerii. Tot 77 la sută dintre ei sunt pentru rămânerea ţării în zona euro, iar fiecare al doilea s-a pronunţat în favoarea unei înţelegeri cu finanţatorii, în condiţiile cerute de ei. Pe fundalul acestor procentaje şi independent de ameninţările executivului de la Atena, iată că există totuşi posibilitatea ajungerii la o înţelegere până la mijlocul săptămânii viitoare, capabilă să mai astâmpere nevoia acută de bani a Greciei. Dar aceasta ar fi doar o soluţie provizorie, fără a rezolva problemele de fond. Nu trebuie uitat că şi guvernele anterioare au semnat în ultimii ani de criză înţelegeri cu partenerii, dar fără a-şi îndeplini decât parţial şi fără prea mare tragere de inimă obligaţiile asumate.

Moskovou Spiros Kommentarbild App
Spiros Moskovou

Situaţia în care se află Grecia este dramatică din mai multe motive. În primul rând, zona euro, în care circulă o monedă comună având peste tot aceeaşi valoare fără să existe o politică financiară comună, se confruntă cu probleme de structură, vizibile cu precădere în întreg sudul Europei. În al doilea rând, guvernele elene din ultimele decenii au dus ţara, sub privirile impasibile ale partenerilor europeni, în fundătura în care se află, prin politica lor financiară nemăsurată şi nedisciplinată. În al treilea rând, Grecia se confruntă cu serioase rămâneri în urmă la capitolele modernizare şi infrastructură. Grecii ştiau de pildă de multă vreme, încă înainte de a auzi asta din gura detestaţilor tehnocraţi ai FMI, că sistemele lor de pensii şi asigurări nu pot fi viabile, dacă ei se pensionează prea devreme. În plus, statul elen ocupă ultimul loc în privinţa încasării taxei pe valoarea adăugată. În alte state din zona euro, plata şi încasarea acestei taxe este ceva de la sine înţeles.

Syriza nu rezolvă problemele

Un partid de stânga modern şi eficient ar încerca măcar să abordeze problemele de ordin intern enumerate mai sus şi să le rezolve, în sfârşit, spre binele întregii ţări. Dar ce face acasă Syriza, un partid care altminteri încearcă să modifice în numele popoarelor întregii Europe politica financiară a zonei euro? Face cu totul altceva.

Guvernul Tsipras, "orientat spre viitor", îi reangajează pe oameni într-un sector bugetar şi aşa supradimensionat, conform mentalităţii de secol 19, aceea că statul trebuie, ca un bun părinte, să aibă grijă de toţi copiii săi. De asemenea, guvernul Syriza, "de stânga", adoptă o lege pentru înlesnirea plăţii datoriilor fiscale. Potrivit acesteia, arieratele pot fi plătite în 100 de rate, în condiţiile anulării tuturor amenzilor. Până aici toate bune şi frumoase, numai că printre beneficiarii acestei amnistii se număra şi cei 6500 de restanţieri care datorează statului, fiecare în parte, de la un milion de euro în sus. Fostul guvern conservator Samaras intenţiona să-i excludă pe aceşti 6500 din rândul celor care profită de pe urma noii legi. Nu la fel şi oamenii Syrizei, care subliniază că-i tratează pe toţi cetăţenii în mod egal. Este însă evident că, de fapt, ei nu vor să-i supere pe oligarhi.