1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Iranienii vor schimbarea

2 ianuarie 2018

Protestele din Iran sunt rezultatul unui cumul de probleme nerezolvate. Indiferent cum se vor sfârşii ele, nemulţumirile cresc în ţară. Oamenii îşi doresc schimbarea, consideră Mostafa Malekan.

https://p.dw.com/p/2qEIZ
Iran Protest in Teheran
Imagine: Fars

De cel puţin doi ani, numeroşi experţi din Iran avertizează că acumularea de probleme economice, sociale şi politice ar putea culmina cu o răzmeriţă. Acum previziunile alarmiste s-au îndeplinit. Presiunea complexelor probleme i-a scos pe oameni în stradă.

Urmările a patru decenii de "Republică Islamică" sunt următoarele: Mai bine de 40 la sută din locuitori trăiesc sub limita relativă a sărăciei. În unele regiuni rurale săracii reprezintă chiar 60 până la 70 la sută din populaţie. Există cel puţin 11 milioane de oameni care trăiesc în adăposturi improvizate la periferia marilor oraşe. Mai bine de un sfert din cei aflaţi în căutarea unui loc de muncă nu reuşesc să se angajeze nicăieri. Nici mücar cei cu studii superioare.

Bogăţia se iroseşte

Nu trebuie uitat că Iranul este o ţară bogată. În timpul celor opt ani de mandat ai preşedintelui Mahmoud Ahmadinejad (2005-2013), ţara a acumulat aproape 700 de miliarde de dolari din exportul de petrol. Dar aceşti bani nu au fost folosiţi pentru combaterea sărăciei şi reducerea şomajului.

O mare parte din aceste fonduri a fost investită în instituţii religioase şi ideologice, apropiate de conducerea de stat sau care sprijină sistemul la putere. Sume astronomice s-au investit de asemenea în programul atomic şi de rachete. Alte miliarde au fost cheltuite pentru a-l sprijini pe preşedintele Siriei, Bashar al Assad. Sume asemănătoare s-au alocat miliţiilor şiite Hezbollah, Libanului, unităţilor de mobilizare a populaţiei şiite din Irak şi rebelilor Huthi din Yemen.

Concomitent, zeci de mii de proiecte de dezvoltare din Iran au început să dea rateuri din cauza lipsei banilor. Dacă numai o părticică din fondurile cheltuite în străinătate ar fi fost alocată acestor proiecte, mulţi tineri şomeri iranieni ar fi avut astăzi de lucru.

Rohani dezamăgeşte

În timpul alegerilor prezidenţiale din 2013, la apogeul crizei nucleare, Rohani şi-a făcut campanie cu următoarea deviză: "Centrifugele să se învârtă dar şi roata vieţii să se învârtă." El a promis să rezolve atât criza nucleară cât şi problemele cotidiene ale oamenilor.

Rohani a reuşit să rezolve rezonabil criza atomică. Dar dificultăţile economice şi existenţiale ale oamenilor nu au fost ameliorate notabil. Motivele sunt variate: Economia iraniană de stat este ineficientă, liderul spiritual suprem al ţării, ayatollahul Ali Khamenei, nu sprijină înţelegerea atomică. La acestea se adaugă victoria lui Donald Trump la prezidenţialele din SUA şi ezitarea europenilor în privinţa cooperării cu Iranul. În plus, crizele regionale, mai ales cea cu Arabia Saudită, au făcut ca situaţia să devină explozivă. Iar Rohani nu şi-a putut îndeplini promisiunea.

Cresc nemulţumirile

Protestele actuale au debutat cu revendicări de ordin economic dar au luat rapid o turnură politică. Oamenii au protestat mai întâi împotriva scumpirilor şi împotriva guvernului Rohani. Dar imediat au luat în vizor întreg sistemul. Oamenii nu mai au încredere deloc în instituţiile statului. Acesta este şi motivul pentru care demonstraţiile s-au răspândit cu atâta repeziciune, ducând în cele din urmă la confruntări violente.

Amestecul de sărăcie şi şomaj, pe de-o parte, şi neîncrederea faţă de guvern şi instituţiile sale, pe de alta, este cauza protestelor. Dar protestele au început cu doar câteva zile în urmă. La ele ia parte mai ales populaţia pauperă din mediul urban. Dizidenţii politici şi culturali influenţi nu s-au alăturat demonstranţilor. Aşa încât guvernul poate reprima protestele cu mijloace violente dacă nu se alătură manifestanţilor şi alte segmente ale populaţiei iraniene nemulţumite. Această stare a lucrurilor poate duce la o întărire pasageră a puterii deţinute de cercuri militare şi de conservatorii adepţi ai liniei dure. Dar aceasta nu va schimba cu nimic situaţia. Nemulţumirile vor creşte iar forţele care revendică schimbarea vor deveni tot mai puternice pe zi ce trece.

Mostafa Malekan*

*Comentatorul DW este de origine iraniană. De teama unor represalii fotografia sa nu este alăturată textului care este semnat cu un pseudonim ales de autor.