Kaczynski nu va da înapoi

Marile grupuri politice din Parlamentul European au criticat, încă o dată, în rezoluția lor comună, abordarea guvernului polonez faţă de Curtea Constituțională și au manifestat, de asemenea, îndoieli considerabile cu privire la noile legi privind presa, poliţia şi lupta anti-teroristă. În acelaşi timp, majoritatea parlamentarilor sunt de partea Comisiei Europene, care a inițiat a doua etapă a procedurii privind statul de drept în Polonia, în vigoare din luna iulie. Recomandările formulate de Comisia Europeană ar trebui să fie puse în aplicare până în luna octombrie. În caz contrar, sancţiunile s-ar putea înăspri, nefiind exclusă retragerea votului Poloniei în Consiliul European. Aceasta este teoria.

Conflictul ca strategie

Practica arată că guvernul de la Varșovia, condus de cel mai puternic om din țară, Jaroslaw Kaczynski, liderul partidului de guvernământ PiS, nu dă doi bani pe părerea Parlamentului European. Dacă la prima dezbatere din Parlamentul European, în ianuarie, a participat premierul Beata Szydlo, acum Polonia a trimis doar un adjunct al ministrului justiției la Strasbourg. Chiar şi delegația Comisiei de la Veneția, din care fac parte experți internaționali de top în drept constituțional a fost primită în capitala Poloniei cu un dezinteres ostentativ. Nici măcar mustrările președintelui american Barack Obama, exprimate cu ocazia summit-ului NATO de la Varșovia, nu l-au clintit pe Kaczynski. Pe principiu: "Suveranul, adica națiunea ne-au oferit, mie şi partidului meu, majoritatea parlamentară, așa că fac ceea ce vreau. Nici preşedintele american, nici rezoluțiile Parlamentului European și nici procedurile Comisiei Europene împotriva Poloniei nu vor schimba acest lucru.

Acest lucru se datorează în principal filozofiei politice a lui Kaczynski, care este un politician puternic, ager și nemilos. El este încredinţat că stările conflictuale sunt singurele forțe motrice în politică. Conflictul cu instituțiile europene este, prin urmare, de salutat. El poate continua să puncteze în faţa electoratului său ca apărător al suveranității naționale împotriva forțelor străine, libertariene şi anti-poloneze. Credința lui că, în 2010, prăbuşirea avionului în care se afla fratele său nu a fost un accident, ci un atentat, urmează același model. Mitul unei conspiratii a fostului premier Donald Tusk cu Vladimir Putin, este ideal pentru a închide rândurile. O strategie periculoasă, dar foarte eficientă.

Teama ca mijloc de putere

Criza europeană cauzată de afluxul de refugiați este utilizată de Kaczynski în scopul cimentării puterii. Similar multor populişti din Europa de Vest (inclusiv cei germani), el poate manevra cu virtuozitate placa fricii. Sloganurile nedemne despre musulmanii care ar fi adus boli în Europa și care oricum sunt teroriști, servesc imaginii lui de om puternic, apărător al tradiției creștine în Europa și în Polonia. Admiratorii îl aplaudă. Teama și ura faţă de musulmani poate fi minunat instrumentalizată. Kaczynski este un politician pentru care scopul scuză mijloacele. Paralizia Curții Constituționale, controlarea sistemului judiciar și mass-media publice, oferirea de puteri speciale pentru procurori și poliție, și, mai nou, reforma școlară sau rescrierea istoriei servesc aceluiași scop: păstrarea puterii și sedimentarea acesteia.

Comisia Europeană şi Parlamentul European taxează pe bună dreptate "revoluţia" naţional-conservatoare din Polonia, pe care o consideră un pericol pentru democraţia liberală. Acest lucru nu schimbă însă cu nimic faptul că... nu se va schimba nimic. Singurii oameni care pot întrerupe acest joc lipsit de scrupule sunt alegătoarele şi alegătorii polonezi. Societatea civilă trebuie întărită, este nevoie de mai multă claritate şi de stimularea permanentă a dialogului. Acestea sunt mijloace eficiente.