Mai este "sigur" Mazar-i-Sharif?

De ce germanii şi de ce diplomaţii, adică civilii, nu militarii? Întrebarea a primit răspunsul la puţine ore după atentatul asupra Consulatului General din Mazar-i-Sharif, chiar de la talibani: atacul aerian american asupra unui sat din apropiere de Kundus, de la începutul lunii noiembrie, soldat cu uciderea a 30 de civili este motivul. Pentru că, deşi bombele au fost lansate de avioane americane, ţinta ar fi fost identificată pe baza "informaţiilor livrate de trupele germane", după cum declara un purtător de cuvânt al islamiştilor.  

Poate fi pură propagandă. Dacă însă este adevărat ceea ce pretind talibanii, atunci s-ar putea declanşa dezbateri serioase în Germania. Militarii germani au mai transmis cândva informaţii trupelor americane - cu aceleaşi efecte fatale. În septembrie 2009, colonelul Bundeswehr, Georg Klein a trimis aviaţia militară americană să bombardeze o cisternă pe care o capturaseră talibanii. Numai că în jurul capturii se adunaseră sătenii. Aproape 100 de civili, inclusiv copii, au fost ucişi atunci.

Între acel atac şi cel din urmă cu câteva zile, din alt sat, din apropiere de Kundus, există multe diferenţe. Se pare că talibanii s-au ascuns în case, folosind locuitorii pe post de scuturi umane. Şi aici au murit 30 de oameni, femei şi copii, cel mai tânăr având doar câteva luni de viaţă.

Diplomaţi-combatanţi

Rămâne de văzut, dacă aceste importante dar fine diferenţe vor juca un rol, cu atât mai mult cu cât, pentru prima oară, vizaţi au fost civilii şi nu militarii germani. În setea lor de răzbunare, talibanii au ales în mod clar o reprezentanţă diplomatică germană. Şi în 2009, o bombă a explodat în faţa Ambasadei Federale din Kabul. Nici până astăzi însă nu s-a putut clarifica dacă atentatul nu viza reprezentanţa nord-americană, aflată în imediata vecinătate.

Trebuie constatat, că atât de des invocata diferenţiere dintre soldaţii străini ca ţintă a talibanilor şi civilii străini nu mai este valabilă. Diplomaţii, în calitatea lor de reprezentanţi ai guvernului unui stat NATO, sunt consideraţi deja combatanţi. Doar intervenţia curajoasă a militarilor şi forţelor de securitate a împiedicat, din fericire, uciderea diplomaţilor.

Se nasc însă noi întrebări. Berlinul vrea să se gândească la o nouă formă de implicare. Cine poate exclude că mâine nu vor intra în vizorul talibanilor, reprezentanţii Organizaţiei de Ajutor şi Dezvoltare germane?

Şi o nouă întrebare reformulată: până acum Mazar era considerat ca fiind unul din cele mai sigure ţinuturi din Afganistan, locul în care puteau fi repatriaţi azilanţii afgani care nu mai au dreptul de a rămâne în Germania. Germania a contribuit mult la consolidarea oraşului. S-au construit spitale şi şcoli, colaboararea cu guvernatorul local este excelentă, iar în apropierea aeroportului continuă să fie staţionaţi militari germani.

Victimele celui mai recent atentat au fost afgani. Până la o sută de persoane nevinovate au fost rănite. Ghinionul lor a fost că se aflau pe o stradă aglomerată din centrul oraşului. Dar unde să mai găseşti siguranţă, dacă până şi în imediata vecinătate a unei reprezentanţe diplomatice poţi muri într-un atentat?

Autor: Florian Weigand / A.K.