Merkel, o reţetă de succes

Cel mai nimerit antidot împotriva populismului şi simplificărilor în politică este o minte lucidă şi evitarea capcanelor sentimentale. Pragmatismul ajută contra ideologiilor, modestia afişată în public împotriva datului în spectacol. Asta o caracterizează pe Angela Merkel ca şi cancelar.

Ce se poate întâmpla când devii lăudăros şi estimezi greşit trendul politic general tocmai a aflat, dureros, Theresa May. Merkel, în schimb, a avertizat şi după surprinzătoarea victorie obţinută în două alegeri regionale, că alegerile generale din septembrie încă nu au fost câştigate. Deviza lui Merkel este: să rămânem în permanenţă cu picioarele pe pământ. Chiar dacă ar avea toate motivele să jubileze. Contracandidatul ei la funcţia de şef al executivului, Martin Schulz, s-a împiedicat de propriile triumfalisme iar avantajul surprinzător al social-democraţilor în sondajele de la începutul anului s-a estompat deja. În plus, populiştii de dreapta ai Alternativei pentru Germania (AfD) au revenit la o limită normală. Dar, cine ştie, până la alegerile generale mai sunt trei luni.

Cancelară în al 12-lea an

Dar cine crede că Merkel nu urmăreşte ţeluri ambiţioase se înşeală. Numai că Merkel nu se dă în spectacol şi rămâne adesea în termeni vagi. Observaţia ei, că Europa trebuie să se bizuie acum mai mult pe forţele proprii, că nu mai poate miza atât de mult pe fratele mai mare de dincolo de Atlantic, este tipică pentru Merkel. În spatele ei se află calculul că dezastrul Trump ar putea genera condiţii favorabile pentru o nouă rundă de apropiere în interiorul UE. Şi fiindcă asta presupune muncă multă, e mai înţelept să găureşti cu burghiul, încet şi cu tenacitate, această scândură groasă. Loviturile bruşte de ciocan sunt de evitat.

În Europa, Merkel este deja de câţiva ani managerul unor crize de proporţii: Grecia, euro, Ucraina, refugiaţi. Germaniei i-a revenit de fiecare dată un rol conducător şi fiindcă restul statelor, ba chiar UE în ansamblu, au făcut prea puţin. În context, Merkel a trebuit să înveţe câte ceva de ţinut minte. De exemplu, că nu poţi da lecţii statelor vecine în special sau statelor membre ale UE în general. De asemenea, că nu e bine să te supraestimezi. Fiindcă altfel ceilalţi se retrag, aşa cum s-a întâmplat în criza refugiaţilor, şi Europa se scindează. Dar ce a trebuit să fie învăţat s-a învăţat.

În Europa sunt destule de făcut

Merkel este deja de o veşnicie în funcţie. În autobiografia care o să apară probabil cândva, ea va putea povesti despre zeci de politicieni europeni. Cancelara se bucură de mare influenţă nu doar în Germania ci şi în Europa. Dar că ea ar vrea acum să devină lider al lumii libere, aşa cum scriu unii comentatori, asta nu e de presupus. Merkel ştie că astfel şi-ar suprasolicita rolul politic. Dar mai ales ştie că în "mica Europă" mai sunt multe de făcut. Şi asta nu are legătură cu faptul că Germania ocupă la nivel mondial un loc de frunte din perspectivă economică.

Merkel trebuie să acorde atenţie şi regiunilor învecinate Europei. Cauzele migraţiei şi refugiului trebuie combătute de Germania în Africa mai ales, şi în acest scop Merkel a şi prezentat iniţiativele aferente. Miza nu este în context politica globală ci diminuarea migraţiei cu care Europa se confruntă.

Pregătirea reuniunii G 20 din iulie

Unii analişti dau prea mare atenţie celor două state G20 Argentina şi Mexic, pe care cancelara tocmai le vizitează în cadrul turneului pe care-l întreprinde în America Latină. Încearcă Merkel să făurească o nouă axă globală? Prea puţin probabil. Turneul a fost pregătit de multă vreme şi nu este o reacţie la acţiunile administraţiei Trump. În plus, Germania deţine în prezent preşedinţia G20, dar acest rol va fi asigurat anul viitor de Argentina. Din dorinţa de a oferi o mai mare continuitate proiectelor pe termen lung, în guvernul german se vorbeşte de o troică de conducere a G20, formată din fostul preşedinte (China), actualul preşedinte (Germania) şi viitorul preşedinte (Argentina).

Şi Mexicul face parte din G20, organizaţie apărută în contextul crizei financiare din 2008. Mexicul este un partener comercial important al Germaniei şi va fi în 2018 ţara parteneră a Târgului de la Hanovra. Şi din acest motiv este însoţită Merkel de o importantă delegaţie economică.

În plus, la începutul lunii iulie, la Hamburg se va desfăşura reuniunea la vârf a G20. În calitate de gazdă e firesc să te familiarizezi cu diversele poziţii şi revendicări. Va fi vorba, desigur, şi despre comerţul liber. Dar partenerul de negociere al statelor Mercosur nu este Germania ci UE. Evident că un astfel de eveniment, dacă se va desfăşura cu bine, va fi un mare cadou electoral pentru cancelară. Merkel n-ar fi Merkel dacă n-ar şti asta şi n-ar folosi avantajele pe care le are în calitate de cancelar în funcţie.

Kay-Alexander Scholz