Merkel rămâne Merkel în UE

Preşedinta Lituaniei, Dalia Grybauskaite, exprimă adesea ceea ce cred în Europa numeroşi oameni. "Merkel este rezistentă şi va reuşi", a declarat ea în faţa ziariştilor, răspunzând la întrebarea dacă nu cumva UE a devenit mai ezitantă din cauza dificilelor negocieri de coaliţie de la Berlin. În mod normal, răspunsul standard la această întrebare este: "Mereu au loc alegeri undeva în UE".

Merkel rămâne importantă în continuare

Bineînţeles, cancelara germană este cineva în Europa. Vreme de 12 ani a stat ca o stâncă în furtună, începând cu criza euro şi terminând cu cea a refugiaţilor. În cel de-al doilea mandat a mai guvernat o dată cu liberalii. Europenii cu vechime îşi amintesc de asta şi ştiu că au putut fi realizate şi atunci compromisurile necesare.

Iar dacă există pe undeva satisfacţie că Merkel, cea mai mare, mai puternică şi până acum inatacabilă dintre guvernanţi a înregistrat un eşec, aceste sentimente sunt bine ascunse. Mark Rutte, premierul Olandei, se străduieşte în continuare să formeze o coaliţie în cinci, Gentiloni, premierul Italiei, se află în faţa unor alegeri foarte dificile, Kern, cancelarul Austriei, va pierde probabil alegerile iar Theresa May rămâne în funcţie, deşi a fost sancţionată la urne. Cine să aibe chef de râs în aceste condiţii?

În îndelungaţii ani de când se află în funcţie, colegii ei din UE au învăţat că Angela Merkel este cea mai pricepută, mai experimentată şi mai rezistentă dintre ei. Nimeni nu a uitat cum o cancelară concentrată a sosit la o reuniune la vârf a UE după ce purtase anterior tratative la Minsk referitoare la Ucraina, târându-l după ea pe Francois Hollande care părea să doarmă în picioare. Este nevoie de mai mult decât de o penalizare la urne pentru a-i distruge faima.

Vremuri dificile pentru alcătuirea coaliţiei

Cea mai dificilă fază pentru cancelară este probabil formarea coaliţiei. Dacă relatările privind apariţii dramatice ale unor ecologişti, despre politicieni liberali care trântesc uşa şi pretenţii deplasate ale unor politicieni bavarezi ajung la urechile UE, ea va acţiona slab. Dar ordinea de zi a UE îi vine în ajutor. În octombrie, nu se vor constata progrese în privinţa Brexit, în noiembrie se va discuta despre chestiuni sociale, în decembrie despre tema perpetuă care este Uniunea de Apărare. Iar până atunci se va decide o foaie de drum privind continuarea marilor reforme la nivelul UE.

La Bruxelles, se spune că trebuie mers pas cu pas. Niciun stat membru nu este capabil să aprofundeze integrarea sau să reorganizeze zona euro de unul singur. Spania şi Italia au propriile lor probleme, ţările din est sunt divizate, iar Marea Britanie a murit din punct de vedere politic. Angela Merkel îşi poate în continuare juca rolul ei obişnuit şi raţional. Întâi să verifice, apoi să caute consensul iar la urmă să decidă.

Aceasta îi dă timp din belşug pentru a realiza în Germania coaliţia de guvernare. Iar când aceasta va fi alcătuită, scade şi primejdia ca politicieni germani să facă atmosferă la nivel european, fie ei bavarezi sau liberali. Cancelara va fi şefa executivului la fel ca totdeauna. Dacă nu cumva unul din partenerii mai mici se va sinucide din prea mult orgoliu. Dar aşa ceva ar fi ca o avalanşă pornită de pe un acoperiş. Poate lovi pe oricine, fiind o chestiune de destin.

Macron are nevoie de Merkel mai mult ca alţii

Numai pentru Emmanuel Macron această fază interimară cu o cancelară relativ slăbită constituie o problemă. El şi-a anunţat planurile mari pentru Europa şi se confruntă cu presiuni la el acasă. De aceea are nevoie urgentă de succes. Angela Merkel ştie că trebuie să-l ajute în această privinţă. Dar cornul reformelor UE conţine destulă substanţă pentru a umple vidul vreme de câteva luni. Până atunci cancelara trebuie să fiarbă la foc mic "interesantele" propuneri ale preşedintelui francez, să-l încurajeze fără a promite nimic concret. Ea ştie să facă bine asta.

Nimeni nu aruncă primul piatra

În clipa de faţă nicio altă ţară mare din UE nu vrea să preia de la Germania rolul de lider informal. Fiindcă este incomod şi presupune multă muncă. Este adevărat că din cauza aceasta, adesea îşi fac apariţia nemulţumirile dar de fapt toţi profită că Berlinul se simte responsabil pentru proiectul european. Dacă la nivel internaţional va arunca cineva primul cu piatra în Angela Merkel, acesta nu va fi unul din colegii ei europeni.

Autoare: Barbara Wesel