Mucegai peste Kiev

În estul Ucrainei, armele tac în majoritatea timpului - de mai bine de cinci săptămâni. Liniştea relativă îndeamnă la o privire retrospectivă asupra cerinţelor protestatarilor de pe Maidan, soldate în final cu fuga preşedintelui pro-rus Viktor Ianukovici. Ce mirare: la Kiev, reprezentanţii vechiului regim nu se dezlipesc de scaunele lor - fie că este vorba de cele ocupate în ministere sau în serviciile secrete. Un stat democrat, deschis, în care fiecare are şanşe egale, orientat spre vest. Apelurile sunt ignorate mai cu seamă de reprezentanţii cleptomani ai vechilor structuri oligarhice. A trecut mai bine de un an, până când acum preşedintele Petro Poroşenco a reuşit să îi numească în funcţie pe primii anchetatori ai noii instituţii anti-corupţie.

Corupţia din jurul reactorului de la Cernobâl

În paralel, săptămânal, ies la suprafaţă noi cazuri de corupţie, inclusiv în cazul unor prestigioase proiecte internaţionale, precum construirea unui mecanism de protecţie în jurul reactorului de la Cernobâl. În rândul suspecţilor a intrat şi ministrul de interne. Cel care tocmai pune în aplicare cea mai de succes reformă actuală din Ucraina: instutuirea noii poliţii. Mulţi ucraineni sunt pe bună dreptate mândri de noii poliţişti, îmbrăcaţi în uniforme americane. În primele faze ale recrutării, mulţi dintre foştii protestatari de pe Maidan au fost angajaţi ca poliţişti. Cetăţeni în uniforme de poliţişti. Problema este însă că în ţară sunt construite noi structuri democratice, fără o consecventă eradicare a celor vechi. Vechea miliţie, instrument de opresiune a elitelor de până acum, urmează a fi desfiinţată la 7 octombrie. Mulţi dintre vechii angajaţi au trecut acum la noile structuri, aducând cu ei mentalităţi învechite.

Este înspăimântător de nedemocratic, după cum am văzut recent în scandalul listelor de sancţiuni pentru persoane incomode - majoritatea fiind formată din ruşi. Pe listă au fost trecuţi iniţial şi şase jurnalişti occidentali, cărora li s-a interzis dreptul de a intra în ţară. Printre ei se număra un junalist de televiziune german, trei angajaţi ai BBC şi doi spanioli. A fost o eroare, au motivat autorităţile după proteste internaţionale. În principal pare însă absolut în ordine ca ministerul de Externe să monitorizeze acţiunile corespondenţilor străini. O asemănare cu metodele folosite de Stasi nu este acceptată la Kiev. Lipseşte sensul care să indice ce este corect şi ce este greşit într-o democraţie.

Încet-încet se conturează bănuiala că preşedintele Poroşenco proslăveşte oficial combaterea oligarhiei, care a tâlhărit consecvent 25 de ani Ucraina, în paralel cu încheierea unor înţelegeri cu reprezentanţii acesteia. Un exemplu este cel mai bogat ucrainan, Rinat Ahmetov, care deţine - printre altele - monopolul asupra mineritului şi ale cărui cele mai importante centre de exploatare se află chiar în regiunea Donbas, controlată de rebeli.

În aşteptarea celei de-a treia erupţii

Ce s-a întâmplat cu protestatarii entuziaşti de acum un an şi jumătate? Mulţi dintre ei lucrează voluntar în ministere şi sunt folosiţi de politicienii vechiului regim, în frunte cu premierul Arseni Iaţeniuc, pe post de etichetă. Ei nu ajung cu adevărat la putere - aşa încât reforma vechiului sistem bazat pe cleptomanie şi nepotism nu este reală, din contră vechiul sistem se ancorează tot mai puternic în noile structuri. Pe acest fundal, pare mai degrabă arogantă mirarea lui Poroşenco vizavi de disponibilitatea UE de a ajuta mai mult Grecia decât Ucraina, ţara care continue să apere valorile europene în lupta cu puternicul vecin rus.

Ca un mucegai se extinde autosuficienţa elitelor asupra ţării. Încrederea în guvern scade vertiginos, mai ales în rândul foştilor protestatari de pe Maidan. E foarte posibil ca, la alegerile locale de peste trei săptămâi, dreapta să câştige teren.

Clar este că fără o altă erupţie - după Revoluţia Portocalie din 2004, după Maidanul de acum un an şi jumătate - Ucraina nu va reuși să ajungă pe şina democraţiei. Teama este mare că luptele vor fi sângeroase, după ce multe arme au pătruns în ţară. Şi totuşi, istoria nu se repetă: al treilea Maidan ar putea avea un cu totul alt final decât cel imaginat până acum. Peste un sfert din ucraineni îşi doresc o societate civilă, deschisă şi democrată. Cei mai mulţi au sub 30 de ani. Mulţi s-au retras temporar în nişa culturală. Pe termen lung, potenţaţii de la Kiev nu îi vor mai putea ignora. Uniunea Europeană ar face bine să îi sprijine pe aceşti oameni.