O Europă incapabilă de comerţ şi de acţiune

Ca să înțelegem ce se petrece de fapt, nu ajunge să arătăm cu degetul spre rebela Valonie și să o facem singura vinovatgă pentru drama din jurul CETA.

Adresându-se statului belgian și Comisiei Europene, care a condus negocierile comerciale cu Canada, valonii își exprimaseră deja în urmă cu un an îngrijorările și pretențiile speciale legate de acest acord de liber schimb. În aprilie, Parlamentul valon a adoptat o rezoluție împotriva CETA. Cel târziu atunci ar fi fost momentul ca premierul belgian și Comisia să se trezească, pentru a rezolva din timp problema. Dar nu s-a întâmplat mai nimic. Deși se știa demult data la care era prevăzută semnarea tratatului, problemele din jurul acestuia au fost ignorate.

Nu doar valonii au pretenții speciale

Cu doar câteva zile înaintea semnării documentului, toată lumea pare dintr-o dată stupefiată că valonii țin la poziția lor. Ei s-au simțit încurajați și de atitudinea altor state cu pretenții speciale, care au recurs inclusiv la amenințarea șantajului: România și Bulgaria au solicitat anularea vizelor pentru cetățenii lor care călătoresc în Canada. Germanii au impus în ultima clipă trei prevederi care le-ar permite lor și altor părți implicate în tratat să îl suspende, dacă instanțele naționale ar formula obiecții împotriva acordului. Social-democrații germani au descoperit că pot folosi în scop electoral teme ca CETA, TTIP și comerțul globalizat, ceea ce nu a făcut decât să încurajeze poziția refractară a guvernului socialist din Valonia. Principele regional de Bavaria, șeful CSU și al guvernului bavarez, Horst Seehofer, a găsit că este corect și ieftin ca parlamentele să fie cât mai implicate în negocierile CETA.

La toate acestea se adaugă structura statală ciudată a Belgiei, al cărei guvern central le permite celor cinci administrații regionale să aibă un cuvânt greu în cazul acordurilor internaționale pe care le încheie țara. Dar acestea nu erau noutăți, nici pentru premierul belgian, nici pentru responsabilii UE. Ca o mențiune interesantă: minoritatea germană din Belgia (în estul țării), alcătuită din 70.000 de persoane, a refuzat de asemenea să aprobe CETA, dar premierul Comunității de limbă germană, Oliver Paasch, se ascunde în continuare în spatele Valoniei. Și cine să se mai mire când, în ultimul moment, și regiunea Bruxelles a exprimat un veto față de acord?

Și Canada a comis greșeli: canadienii s-au bazat prea mult în negocieri pe Comisia Europeană ca reprezentant al blocului comunitar, subapreciind astfel interesele particulare ale celor 28 de state membre. Când se negociază cu UE, de fapt se pregătește încheierea a 28 de acorduri individuale cu statele membre ale comunității, și nu doar unul general cu UE. Comisia beneficiază de mandatul juridic de conducere a negocierilor, dar țările membre nu îi recunosc mereu total acest statut.

O UE paralizată de propria mărime

Drama din jurul CETA arată cum UE se împiedică în propriile limite. Prin necesitatea unei unanimități, blocul comunitar este inflexibil și ușor de șantajat. Pentru acordurile comerciale viitoare, de exemplu cu SUA (TTIP) sau Japonia, este nevoie de o altă strategie. Țările membre, inclusiv regiunile, trebuie implicate mai de timpuriu în negocieri; dificil, dar de neevitat. UE dă impresia, atât pe plan intern, cât și extern, că ar fi devenit nefuncțională. Până și adepții Uninii se vor întreba tot mai acut la ce mai folosește această construcție, dacă nici măcar în chestiunile de competență centrală ale Bruxelles-ului, precum comerțul și piața unică, nu se mai pot găsi soluții la problemele existente? 

Sigur că eșecul finalizării CETA la termenul prevăzut a generat o situație penibilă. Dar nu este nici sfârșitul lumii, nici al acordurilor comerciale. Suntem oricum abia în faza semnării tratatului. Or acesta nu este deloc sfârșitul, abia după aceea vine ratificarea documentului: de către Parlamentul European, de parlamentele celor 28 de state membre și de legislativele regionale, inclusiv de către cel valon. Și în Germania vor putea să se exprime astfel cu privire la CETA toate landurile federale, pentru că acestea sunt reprezentate în Bundesrat, camera superioară a legislativului german.

CETA arată un trend de evoluție

Dacă analizăm puțin, poate înlegem că valonii exprimă ceea ce multă lume în Europa simte: o atitudine refractară la comerțul și economia tot mai globalizate. Revenirea la naționalism pare o direcție actuală. Părăsirea UE de către britanici este expresia clară a acestei atitudini. Și în Germania, populiștii de dreapta și de stânga fac front comun împotriva UE și a comerțului liber. Referendumul negativ din Olanda față de tratatul UE-Ucraina, succesul naționaliștilor la alegerile prezidențiale din Austria, respingerea preluării de refugiați de către Ungaria - acestea sunt alte simptome ale crizei de încredere cu care se confruntă UE.

Iar următoarea posibilă lovitură vine în curând: în Italia, premierul Renzi a organizat în decembrie un referendum pe care oponenții săi îl prezintă ca vot asupra UE, chiar dacă așa ceva nu se găsește pe buletinele de vot. Este vorba de fapt "doar" de reformarea Constituției.