Obligaţii religioase şi avertismente politice

Da, chiar înainte de a avea loc, întrunirea fusese declarată deja ca fiind "istorică". Dar, din cele 30 de puncte ale "Declaraţiei comune" - care conţine şi formulări generale precum şi formulări mai slabe - se prefigurează noi perspective ale relaţiei. Iar din punct de vedere istoric, documentul are o importanţă deosebită.

Pe lângă punctele religioase, declaraţia abordează şi trei aspecte din politica actuală. Se face referire la situaţia dramatică a creştinilor şi a altor minorităţi din Orientul Apropiat şi Nordul Africii. Dispariţia familiilor şi a localităţilor întregi, atacurile barbare. Cei doi înalţi prelaţi au lansat un apel comunităţii internaţionale, "care trebuie să se alieze pentru a pune capăt violenţelor şi terorismului". Ei au cerut "ajutor umanitar extins pentru populaţia chinuită şi pentru atât de mulţi refugiaţi".

Teama Orientului Apropiat, abordată pe larg la Havana, fusese anunţată şi era aşadar aşteptată. Aşteptate erau şi declaraţii comune referitoare la importanţa căsătoriei şi a familiei. Nu puţine au fost temerile iscate de atitudinea discriminatoare a lui Kiril faţă de homosexualitate. Două din paragrafele documentului sunt dedicate aprecierii stricte a căsniciei şi a familiei şi regretelor faţă de egalitatea în drepturi, în ciuda "altor forme de convieţuire". Respectul cu care Francisc a anunţat uneori că priveşte alte aspecte ale parteneriatului civil a fost complet dat uitării. S-a impus, aşadar, linia Moscovei, care critică devalorizarea celulei de bază a societăţii din occidentul zilelor noastre. Francisc a primit în schimb dreptul de a se referi la pericolele ecologice şi la inechitatea sistemelor în relaţiile internaţionale.

Mai degrabă suprinzătoare a fost poziţia celor doi prelaţi faţă de situaţia din Ucraina (nu se fac diferenţieri între Ucraina şi estul Ucrainei sau Crimeea). Se face referire la o confruntare care "a aruncat societatea într-o grea criză economică şi umanitară". Când atât Patriahul Kiril cât şi Papa Francis avertizează asupra adâncirii conflictului, mulţi dintre liderii bisericii ortodoxe-ruseşti ar trebui să ia aminte.

Dar în cazul Ucrainei se aplică aceeaşi politică precum în conflictul din Siria: nici responsabilitatea politică şi nici rolul Rusiei nu sunt clar formulate. Astfel încât, fiecare poate interpreta cum vrea acest aspect.

Şi totuşi: documentul suprinde prin concreteţe. Şi prin voinţa celor două bisericii de a coopera. Lumea aşteaptă "de la noi nu doar cuvinte, ci fapte concrete", se mai precizează în Declaraţia comună. Ura care răzbătea cu decenii în urmă, din anumite poziţii ale bisericii ortodoxe, a dispărut. Acum se vorbeşte despre ortodocşi şi catolici, despre dialogul inter-religios şi despre respectul reciproc. Şi biserica reformată ar putea fi numită aici, dar din păcate nu este nicăieri menţionată.

În zilele de dinaintea întâlnirii, Moscova spera ca întâlnirea din Cuba să îi întârească poziţia Patriarhului în cadrul Bisericii Ortodoxe, mai ales în raportul cu Bartolomeu I al Constantinopolului. Acesta însă, un teolog extraordinar, nu s-a dovedit extrem de relaxat. Deşi are 75 de ani, Bartolomeu I le-a trimis celor doi un mesaj pe twitter în care îi anunţa pe fraţii săi întru Christos, Papa Francisc şi "Pat" Kiril că se roagă pentru ei. El a amintit şi de debutul dialogului din anul 1964, îniţiat de Papa Paul al VI-lea, ale cărui roade se văd acum.

Este o imagine neobişnuită: un prelat de 79 de ani se întâlneşte pentru prima oară cu un prelat de 69 de ani, şi ambii se numesc reciproc fraţi. Dar, după ce au făcut aşa un drum lung pentru a ajunge la Havana, Papa Francisc de la Roma şi Patriarhul Kiril de la Moscova , cei doi au mai înregistrat şi un alt succes. Au pus capăt simbolic câtorva secole de duşmănie şi tensiuni diplomatice între cele două biserici.

Se va ajunge la o nouă întâlnire? Salutul va fi atunci şi mai amical.