Unde rămâne adevărul istoric?

Fericitul Augustin ne învaţă că e mai bine să pierzi fiind de partea adevărului decât să câştigi cu minciuna. Minciuna lui Lenin despre comunism, despre postulata viaţă mai bună a ţăranilor, muncitorilor şi intelectualilor, a câştigat în toamna anului 1917. În cele din urmă, toate acele promisiuni s-au dovedit a fi doar vorbe goale. Marxism-leninismul a devenit "opiu pentru popor", a justificat crima, raptul şi nenumărate alte delicte comise în numele unei ideologii. Liderii comunişti au distrus viaţa normală a multor generaţii. Au ucis nenumărate milioane de oameni, au făptuit cea mai mare prigoană împotriva creştinilor din întreaga istorie a omenirii. Aşa-numita revoluţie din octombrie a fost o catastrofă care a marcat întreg secolul al XX-lea.

Legendele istoriografilor bolşevici

Istoriografii bolşevici au avut mult timp la dispoziţie pentru a cosmetiza revoluţia din octombrie, transformând-o într-un eveniment care nu a avut loc niciodată în forma prezentată de ei - anume o ridicare în masă împotriva guvernului provizoriu. În realitate, pe 7 noiembrie 1917, notabilităţile din Sankt Petersburg s-au dus la teatru pentru a-l auzi cântând pe marele Feodor Şaliapin. Alţii stăteau la coadă în faţa magazinelor pentru a cumpăra făină sau zahăr la suprapreţ. Oamenii simpli din Rusia erau preocupaţi în faza finală a Primului Război Mondial de supravieţuire, de pe o zi pe alta. Orice ar fi făcut ruşii în acea zi, în marea lor majoritate erau sătui de război, dezamăgiţi de politică şi nu voiau să audă nimic de bolşevici. În schimb, Troţki şi Lenin voiau să ajungă neapărat la putere, cu orice mijloace. Concomitent, nimeni nu apăra guvernul provizoriu. Era o democraţie lipsită de apărare! Şi, uite aşa, blestemul şi-a urmat cursul.

Astăzi se pune următoarea întrebare: cum tratează guvernul rus actual această catastrofă? Kremlinul pare neajutorat, iritat şi acţionează contradictoriu. Nici nu-i de mirare. Fiindcă aparatul de putere de la Moscova (dar şi cele de la Kiev sau Minsk) este marcat până astăzi de perioada sovietică. Acolo, deciziile sunt luate de oameni care au fost educaţi în perioada comunistă. Ei au crescut cu miturile şi minciunile propagandei roşii.

Din păcate Rusiei îi lipseşte astăzi o autoritate morală de talia unor Alexandr Soljeniţîn sau Andrei Saharov. Cineva care să spună ce au fost cu adevărat revoluţionarii de profesie ai lui Lenin: nişte fanatici, nişte criminali răzbunători, nişte hoţi şi ucigaşi. În loc de asta, fărădelegile lor sunt bagatelizate.

O nouă minciună după 100 de ani

Ilustrativă este o manifestare care are loc pe 7 noiembrie la Sankt Petersburg. Sunt recitate poezii ale "roşilor" şi ale "albilor" fideli ţarului. Astfel încât, la final, potrivit voinţei organizatorilor, toţi spectatorii să înţeleagă că, de ambele părţi, în războiul civil, soldat cu cinci milioane de morţi, au luptat numai "patrioţi". Astfel, preşedintele Putin vrea să apară ca mare reconciliator al poporului rus. Din punct de vedere politic poate fi de înţeles. Fiindcă deviza lui Putin este "stabilitate". Dar, în cele din urmă, Kremlinul participă cu 100 de ani mai târziu la lansarea unei noi minciuni privind revoluţia din octombrie: aceea că Lenin, Troţki şi Stalin ar fi fost patrioţi. Nu, doamnelor şi domnilor, ei nu au fost aşa ceva!

Reformatorul Martin Luther ştia deja de acum 500 de ani că minciuna este ca un bulgăre de zăpadă, care tot creşte pe măsură ce-l rostogoleşti de colo până colo. Pentru a rămâne la imagini, cărora le adăugăm şi o doză de patos, afirmăm: numai "soarele adevărului" poate topi "bulgărele comunist de zăpadă". Mai pe şleau: să sperăm că generaţiile viitoare vor avea mai mult curaj să afirme adevărul istoric în Rusia decât cea actuală. Atunci va fi tratat şi în Rusia aşa cum se cuvine acest eveniment îngrozitor, petrecut cu exact 100 de ani în urmă.

Autor: Miodrag Soric/ia