1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Comentariu: Putin, Assad şi bombele de la Alep

Kersten Knipp / A.K.13 august 2016

Siria şi Rusia luptă cu încrâncenare împotriva criticilor regimului Assad. Populaţia civilă nu contează. Ambii conducători nu au învăţat nimic din istoria recentă, crede Kersten Knipp.

https://p.dw.com/p/1JhdJ
Assad primit de Putin
Assad primit de PutinImagine: Reuters/RIA Novosti/Kremlin/A. Druzhinin

Indiferent cine bombardează spitalele, şcolile, pieţele din estul Alepului, fie că este vorba de artileria aeriană a lui Assad sau de cea comandată de Putin, cert este că ambii sunt direct responsabili de uciderea civililor. Atât Putin cât şi Assad, lansează de luni bune bombe asupra populaţiei, fără a ţine sub nicio formă cont de aceasta. Ambii argumentează că nu fac altceva decât să combată terorismul internaţional.

Este adevărat că terorismul trebuie combătut, nu numai, dar şi cu mijloace militare. Este corect ca ucigaşii, violatorii şi tâlharii să fie înlăturaţi chiar şi prin violenţă.

Mult prea mult cinism

Este în schimb absolut greşit să acţionezi fără a ţine cont de victimele colaterale. Mai mult chiar, Putin şi Assad dau dovadă de un cinism greu de depăşit. Bombardarea pieţelor şi a spitalelor reprezintă practic pedeapsa colectivă pentru toţi cei care îndrăznesc să nu accepte modul de acţiune al celor doi suverani. Ruinele Siriei de astăzi, în care legea nu mai există, dovedesc cât de departe sunt dispuşi să meargă cei doi lideri, mai exact până la extreme. Dizidenţii Kremlinului ar face bine să înţeleagă mesajul de la Alep.

Nu se ştie în ce mod îşi imaginează Putin şi protejatul lui sirian viitorul regiunii: cum s-ar putea pune bazele unei societăţi funcţionale, atât timp cât cei doi îşi vor menţine influenţa în zonă? Ce se va forma acolo, atunci când conflictul va înceta, este destul de previzibil: o societate condusă autoritar, o "carcasă de oţel", precum cea descrisă odinioară de Max Weber, când se referea la tehnicile efective de intervenţie ale modernismului, în cazul de faţă fiind amplificate de violenţele specifice unui despot oriental.

Kersten Knipp
Kersten Knipp

Un stat colonial ruinat

Putin ar fi trebuit să înveţe care vor fi urmările, încă din 1989, din momentul destrămării Uniunii Sovietice. Încă de atunci a văzut cum se decide soarta asupra "imperiului său", prin renunţare. Cei mai puţini erau dispuşi să mai aibă de-a face cu fosta sperietoare sovietică. De acea au luat drumul occidentului şi au cerut protecţie celor de la NATO. Dacă astăzi există o zonă în care nu vor să ajungă sub nicio formă, atunci ea se situează chiar la graniţele estice ale organizaţiei.

Putin nu a învăţat această lecţie. Oamenii au întors spatele URSS şi mai târziu au renunţat şi la Rusia, care făcea aproape tot posibilul să le dea în cap vecinilor. Uniunea Sovietică era un stat colonial, pe care locuitorii l-au părăsit cu prima ocazie. Putin nu a înţeles nici acum că vecinii nu trebuie speriaţi, ci mai degrabă respectaţi.

Guvernul sperietoare ruso-şiit

Prin urmare, atitudinea occidentului de a câştiga "încrederea" Rusiei este, pe de-o parte corectă şi, pe de alta, greşită. Ce se întâmplă dacă Putin nu este deloc interesat de încredere, ci are în vedere doar refacerea fostului stat colonial? Suplimentarea efectivelor militare de la graniţa cu Ucraina nu lasă loc de prea multe interpretări.

La fel acţionează Putin şi Assad în cazul Siriei. Pe teritoriul ţării distruse se va instala un regim de groază ruso-şiit, care îi va îndemna pe mulţi din puţinii rămaşi în ţară să părăsească urgent Siria.