Comentariu: Reformarea NSA rămâne încremenită în faza de proiect

Aşa-numitul Freedom Act n-a fost nici pe departe perfect. Militanţii pentru drepturile cetăţeneşti au atras atenţia, încă de la început, că legea a fost masiv edulcorată în Camera Reprezentanţilor, astfel încât, ea nu mai corespunde scopului iniţial: limitarea activităţilor de spionare planetară a NSA.

De fapt, cine a citit documentul iniţial, a ştiut din start că propunerile legislative, foarte stricte, nu vor trece niciodată de Camera Reprezentanţilor în care republicanii deţin majoritatea. Aşadar, fără ajustarea documentului pe ici, pe colo, el n-ar fi obţinut în veci votul acestora.

Propunerea legislativă votată în Camera Reprezentanţilor este un tigru de hârtie, o variantă mult mai "soft" decât cea pe care şi-ar fi dorit-o criticii activităţilor NSA. Cu toate acestea, ar fi pentru prima oară în ultimii 30 de ani, când este votată o lege privind limitarea acţiunilor întreprinse de Agenţia de Securitate Naţională, consideră grupul cetăţenesc Electronic Frontier Foundation.

Punctul esenţial al Freedom Act priveşte încetarea colectării în masă a informaţiilor vizând apelurile telefonice efectuate în Statele Unite. În context, o altă premieră ar fi şi prezenţa unui avocat specializat în drepturi cetăţeneşti în Tribunalul SUA privind acţiunile de spionaj ale serviciilor secrete străine, FISC. Acest lucru ar transmite un semnal pozitiv spre furnizorii de servicii online, ajutându-i să administreze într-un mod mai transparent solicitările NSA de devoalare a datelor personale.

În vreme ce anumite grupuri civice continuă să rămâne sceptice, companii precum Google şi Facebook au salutat Freedom Act, care este susţinut mediatic inclusiv de New York Times şi Washington Post. Pe bună dreptate, spun unii analişti, de vreme ce această lege, aşa "îndulcită" cum este ea, ar fi un prim pas spre limitarea puterii NSA.

Mult mai importantă ar fi valoarea simbolică: iată, vor spune mulţi, politicienii americani au fost în stare să reacţioneze într-o manieră rezonabilă, după dezvăluirile făcute de Snowden despre activităţile NSA de interceptare şi monitorizare în masă a comunicaţiilor.

Acum, însă, este valabil contrariul. Eşecul Freedom Acts este grăitor pentru inabilitatea Congresului de a apăra cetăţenii. Or, din acest punct de vedere există puţine speranţe de schimbare. Dacă actualul Congres nu reuşeşte să voteze o lege care să apere drepturile cetăţenilor, după toată vâltoarea stârnită de dezvăluirile lui Edward Snowden, de ce ar face-o, începând din ianuarie, un Congres dominat de republicani?

Or, acest lucru este regretabil nu doar pentru americani, ci şi pentru europeni, care au militat în mai multe rânduri pentru o reformare a NSA. Sigur, Freedom Act vizează în primul rând, colectarea de date în Statele Unite. Cu toate acestea, trecerea acestei legi ar semnaliza că, dacă se ţine cont de cetăţenii americani, se poate ţine cont şi de partenerii europeni. Pentru moment, mesajul Washingtonului pentru Europa este altul: Congresul nu se ocupă nici măcar de drepturile americanilor, cu atât mai pouţin de cele ale europenilor. Europa n-ar trebui să ignore acest mesaj.