Comentariu: Sfârșitul speranțelor

Președintele Consiliului European, Donald Tusk, și-a asumat sarcina de a spune deschis ceea ce cancelara germană Angela Merkel a evitat din răsputeri: el a vorbit direct despre oaspetele de piatră de la summitul din Riga, i-a pronunțat numele și l-a găsit de-a dreptul urât - este vorba de Rusia și implicit de președintele rus Vladimir Putin. Despre "deficiențele sale, pe care le-ar compensa prin tactici distructive, agresive și hărțuitoare față de țările vecine". Politicianul polonez a tematizat astfel conflictul care a înghețat practic acest summit cu Parteneriatul Estic al UE.

Toate discuțiile despre progrese în apropierea de Europa, despre democratizare, combaterea corupției, drepturile omului și statul de drept în țările de la estul Uniunii sunt acum subordonate cerinței ca aceste state să facă bine să nu supere Moscova. Europenii nu vor sub nicio formă să pericliteze fragilul armistițiu negociat pentru estul Ucrainei, acord prin care un conflict militar a fost transformat într-un fel de conflict înghețat.

Fără promisiuni

Prin urmare, la Riga a fost practic interzisă formularea perspectivă de aderare. În declarația comună a summitului s-a evitat orice fel de precizare măcar apropiată de perspective concrete de apropiere de UE a țărilor estice. S-a vorbit în schimb vag de cooperare. Cel puțin acordul de liber schimb cu Ucraina, deja semnat, ar urma să intre în vigoare la începutul lui 2016. În legătură cu relaxarea regimului de vize pentru țările estice nu s-a făcut nici măcar jumătate de promisiune. Teama de o migrație în masă spre vestul Europei este prea mare.

Se vede acum ce s-a ales din Parteneriatul Estic, un proiect considerat de mare viitor în anii trecuți: o colecție de măsuri politice individuale și de acorduri de colaborare în chestiuni nesemnificative. Totul de teama reacțiilor negative ale Moscovei.

Dezamăgire programată

Încă dinaintea summitului se știa că acesta se va sfârși dezamăgitor și că politica de parteneriat ar fi eșuat. Așa și este. Motivul este însă schimbarea neașteptată a contextului politic regional. Celor trei vecini orientați preponderent spre Vest le vin acum în contrapondere alți trei, aliați ai Moscovei. În multe dintre aceste țări există, din cauza Rusiei, conflicte regionale nerezolvate.

Pe de altă parte, până și Belarusul, atât de ancorat pe orbita Moscovei, se teme acum de puterea excesivă a lui Vladimir Putin. Scenariul din estul Ucrainei îl înspăimântă până și pe dictatorul Lukașenko. Acesta a câștigat niște puncte în Vest prin implicarea în medierea conflictului din Ucraina. Prin urmare, UE lasă deschisă în direcția Belarusului o ușă laterală. Doar Azerbaidjanul devine un stat tot mai totalitar și se îndepărtează tot mai mult de blocul comunitar. UE și-a adaptat politica de vecinătate pentru fiecare caz în parte, în actuala situație din estul continentului. Pentru fiecare țară în parte există acorduri speciale de ajutorare, mici recunoașteri ale progresului înregistrat, anumite critici. Dar nu se mai pune problema unor perspective de viitor, care să presupună aderarea la Uniune.

Este clar că țări ca Ucraina și Georgia sunt frustrate sau chiar dezamăgite. Chiar dacă președintele ucrainean Poroșenko își ascunde sentimentele. El știe deja câte reforme are încă de impus până când țara sa va primi cea mai mică șansă de apropiere de UE. Este un semnal deosebit de negativ pentru dezvoltarea societății civile și progresele spre democrație nu doar în Ucraina. Cetățenii acestor țări estice vor vedea că nu li se dă nicio șansă. Europenii sunt prinși între atenția față de Rusia și sprijinul pentru țările din vecinătatea estică. Politicienii europeni acționează mult prea precaut. Nu a mai rămas nimic din optimismul de acum șase ani, de la crearea Parteneriatului Estic. Europa nu este dispusă în prezent să transmită un mesaj de forță în direcția Estului. Este păcat că așa stau lucrurile, dar în limbajul de specialitate este vorba doar de aplicarea unei politici realiste.