Sumele compensatorii și dimensiunea umană a dreptului

În urmă cu trei ani, juriști și experți juridici din Germania și întreaga Europă au dezbătut chestiunea sumelor compensatorii pentru suferințe personale acordate familiilor victimelor accidentelor de trafic. Președintele de atunci al Germaniei, Christian Wulff, a adoptat o poziție surprinzător de clară: reglementarea acestor solicitări ar trebui "să aducă în sistemul judiciar o nouă dimensiune, una umană". La rândul lor, experții din domeniu au propus ca rudele celor care și-au pierdut viața să primească "bani de doliu". Aceștia ar reprezenta "un simbol al compasiunii cu suferința sufletească a celor rămași și un sentiment de dreptate". Dar forurile legislative din Germania se mișcă se pare foarte încet iar aceste planuri nu au fost până în ziua de azi concretizate. Din contră, chestiunea întâmpină chiar acum noi piedici în Bundestag.

Reguli diferite în Europa

În țările europene, problematica în cauză este reglementată foarte diferit. Italia, Franța, Marea Britanie și Austria recunosc dreptul familiilor la despăgubiri pentru cei care și-au pierdut viața în accidente. Se plătesc uneori sume de 100.000 de euro și chiar mai mult. În Europa cea fără de granițe naționale, această chestiune sensibilă ar trebui să fie reglementată unitar, la nivel comunitar. Este păcat că armonizarea legislației în Europa decurge atât de neregulat, ceea ce face ca nedreptățile de ordin juridic să crească pe măsura interconectării tot mai mari a statelor membre. În Franța, de exemplu, astfel de plăți compensatorii sunt foarte generoase; este însă durerea germanilor mai puțin valoroasă decât cea a francezilor sau spaniolilor?

Tratamente inegale, sentimente de nedreptate

Aceste inegalități sunt ceea ce creează în rândul familiilor victimelor sentimentul că victimele sunt grupate cumva într-un sistem de clasă. Printre cei care și-au pierdut viața la prăbușirea avionului Germanwings se aflau și două persoane cu pașaport american - pentru ei, Lufthansa va trebui să achite despăgubiri mult mai mari, conform legislației americane. Sumele valabile în SUA sunt oarecum excesive, iar Europa nu ar trebui să urmeze acest exemplu. Dar adoptarea unei legi comune europene pentru despăgubirile acordate rudelor victimelor accidentelor ar fi un pas înainte. O astfel de reglementare unitară ar servi familiilor afectate și ar stabili reguli clare de joc și pentru avocații din domeniu, considerați vânători de profituri. Numeroase cabinete de avocatură din Germania concurează pentru a obține reprezentarea victimelor. Banii pe care aceste cabinete îi câștigă din procese suplimentare ar fi mai bine să ajungă la cei afectați.

Durerea nu poate fi plătită

Dezbaterea are desigur o dimensiune etică. Pierderea celor dragi nu poate fi compensată cu bani. Dar banii pot face mai ușoară viața celor rămași și îi pot asigura că nu trebuie să se îngrijoreze imediat și pe această temă. Sumele sunt utile pentru plata psihologilor, a serviciilor de sprijin, în cazul unei mutări sau al unei pauze profesionale. Acești bani de doliu ar putea fi considerați un semn al compansiunii și implicării societății și a celor care sunt responsabili pentru accident. "Nu putem să anulăm cele întâmplate, dar putem încerca să vă facem viața după accident ceva mai ușoară".

Cei mai mari oponenți ai acestei reglementări sunt cei din industria de asigurări. Cei de acolo câștigă destul iar despăgubirile sunt plătite conform polițelor de asigurare. Pentru familiile rămase, o reglementare unitară ar evita acest sentiment de indignare care se vede acum în cazul accidentului Germanwings: compensațiile pentru suferințe personale oferite de Lufthansa sunt percepute drept mult prea scăzute, ceea ce ar reprezenta o jignire pentru victime. Chiar dacă "valoarea" unui fiu sau soț sau a unei fiice sau soții nu se poate măsura în bani.