Comentariu: Taxa pe internet, stopată momentan în Ungaria

Victor Orban este un autentic populist. Un buldozer politic, care casează fără milă drepturi democratice fundamentale atunci când îi convine. El este însă în acelaşi timp un politician care înregistrează cu sensibilitate schimbarea stării de spirit a populaţiei şi reacţionează oportunist la cea mai mică modificare.

Lui şi susţinătorilor săi grupaţi în formaţiunea conservatoare de dreapta FIDESZ le este indiferent că Ungaria a fost depunctată drastic în toate clasamentele privind respectarea libertăţii şi drepturilor cetăţeneşti, astfel că se află acum în vecinătatea unor state cum ar fi Nicaragua sau Sierra Leone. Dar Orban a început să se îngrijoreze când tot mai mulţi simpatizanţi ai săi au început să se alăture protestelor împotriva preconizatei taxe pe internet. Reacţia lui nu s-a lăsat aşteptată. "Groaznica idee", cum a fost calificată planificata taxă de fosta comisară europeană pentru chestiuni digitale, Neelie Kroes, a fost abandonată. Dar numai pentru moment.

De ani de zile, guvernul şi mediile de stat obediente lui Orban încearcă să reducă la tăcere presa critică, prin legi, retragerea licenţelor şi prin impozite. Protestele străinătăţii au fost eficiente în câteva cazuri izolate. Astfel, deşi guvernul a încercat în repetate rânduri să retragă licenţa de emisie postului de radio "Klubradio", din 2013 acesta dispune de o aprobare permanentă de emisie. Dar aceasta nu împiedică executivul să-şi continue tentativele de reducere la tăcere a presei adverse, prin ameninţarea cu pedepse draconice pentru relatări "denigratoare" sau prin majorarea la 40 la sută a impozitului pentru încasări obţinute din publicitate.

În Ungaria, internetul a căpătat o importanţă specială. Pe fundalul avansării procesului de aliniere a mass media clasice - fosta comisară pentru Justiţie, Viviane Reding a calificat-o drept "Putinizare" - reţelele de socializare capătă o relevanţă tot mai mare. De aceea nu trebuie să mire că internetul a devenit un ghimpe în ochii guvernului.

Că impozitul nu mai e, "pentru moment", de actualitate este o veste bună, dar nu una care să producă destindere. Orban se confruntă în continuare cu două probleme: Pe de-o parte trebuie să astupe cu toate mijloacele o gaură de proporţii la buget, şi pe de alta trebuie să convingă opinia publică democrată că, în ciuda politicii de austeritate, conduce un guvern competent. Premierul va majora din această cauză impozitele. "Consultări naţionale" în acest sens sunt programate deja pentru luna ianuarie. În plus, premierul va încălca în continuare libertatea presei.

Există o singură instanţă care îl poate opri pe Orban: UE. Care de altfel l-a criticat deja în repetate rânduri pe premierul ungar, l-a condamnat şi l-a ameninţat. Dar toate acestea n-au avut efect. UE mai dispune de un singur mijloc coercitiv: iniţierea procedurii de sancţionare potrivit art. 7 al tratatului UE. Potrivit articolului respectiv, Ungariei i se poate în cel mai rău caz retrage dreptul la vot în cadrul instituţiilor europene, dacă se constată că ţara a devenit nedemocratică. "Avem de ales doar între scobitoare şi bomba atomică", a declarat odinioară eurodeputatul liberal german Alexander Graf Lambsdorff, cu privire la evoluţiile din Ungaria. Poate că ar fi bine ca UE să se decidă să lase deoparte scobitoarea.