Comentariu: UE, cu paşi mărunţi împotriva Rusiei

După SUA a venit rândul UE să-şi înăsprească sensibil sancţiunile împotriva Rusiei, ca urmare a continuării violenţelor în estul Ucrainei. Sancţiunile europene vizează nominal anumite firme sau organizaţii care contribuie la destabilizarea Ucrainei. În plus, Banca Europeană de Investiţii şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare primesc directiva de a respinge noi proiecte în Rusia.

Despre importanţa şi impactul acestor sancţiuni se poate discuta. Ele cu siguranţă nu sunt suficiente pentru a determina o schimbare de putere la Moscova. Mai clar se va putea vedea când se va da publicităţii lista detaliată a companiilor şi organizaţiilor vizate de sancţiuni. Termenul de publicare expiră la finele lunii iulie.

UE se fereşte de sancţiuni mai dure

Actuala decizie demonstrează că şefii de stat şi de guvern europeni se feresc de sancţiuni mai dure împotriva Rusiei. Motivul? Ei vor să determine Kremlinul prin sancţiuni să-şi modifice linia politică. Dar pe de altă parte vor să evite o dinamică de înrăutăţire consecventă a relaţiilor cu Federaţia Rusă.

Politicienii UE nu manifestă interes pentru o confruntare totală cu Rusia. Nu că ar fi prea naivi, aşa cum spun adesea ucrainenii. Ci fiindcă recunosc tot mai clar cât de primejdios ar fi să-i provoace pe ruşi.

Apoi, politicienii aleşi democratic se tem că vor fi sancţionaţi la urne dacă economia UE are de pierdut ca urmare a unor contramăsuri ruseşti cum ar fi majorarea preţurilor la energie. Democraţiile sunt fixate mereu pe compromis şi echilibru şi e de înţeles de ce SUA se hotăresc mult mai uşor pentru sancţiuni decât UE. Pentru SUA, Rusia nu este nici partener comercial important şi nici furnizor de energie.

Pe acest fundal, nu e de aşteptat ca faza trei de sancţiuni europene împotriva Rusiei - faza cea mai dură - să fie adoptată într-un termen previzibil. Asemenea sancţiuni nu vor fi decise şi fiindcă nu există măsură magică aptă să supună Rusia unor asemenea presiuni încât s-o oblige să-şi schimbe politica.

Cu toate acestea, politica europeană împotriva Rusiei nu trebuie subestimată. Devine tot mai vizibil că UE îşi reduce treptat cooperarea cu Moscova, chiar dacă paşii sunt mărunţi şi ezitanţi. În context, se pune întrebarea de unde să vină în următorii ani impulsurile de creştere pentru economia rusească dacă occidentul va înceta să mai fie un partener comercial şi de modernizare. Speranţa în statele BRIX este o himeră larg răspândită, dar care nu va funcţiona.

Prin politica sa, preşedintele Putin şi-a condus ţara într-o fundătură. Şi numai propagandei din mass media ruse i se datorează faptul că cetăţenii nu-şi dau seama încă de asta, deşi urmările nu au întârziat să-şi facă apariţia. Economia stagnează, rubla se depreciază. Ar fi provocat altceva nişte sancţiuni mai dure?