UE trebuie să sprijine întreaga Spanie

Pentru Uniunea Europeană nu se schimbă practic nimic în urma declaraţiei unilaterale de indepedenţă a Parlamentului regional al Cataloniei. Nu va exista o graniţă între Spania sau Franţa şi Catalonia, nu va exista vamă, nu va exista control al traficului rutier şi feroviar, nu vor exista stavile în calea fluxului de mărfuri şi capital. Din perspectiva UE, Catalonia rămâne Spania şi este astfel teritoriu al UE. Toţi oamenii care trăiesc în Catalonia păstrează în continuare "cetăţenia Uniunii", o garanţie juridică privind dreptul la liberă circulaţie şi protecţie a drepturilor fundamentale în interiorul UE, aflată mai presus de legislaţia naţională. În cazul Cataloniei, UE este, aproape ca niciodată, clară şi lipsită de echivoc.

Declaraţia de independenţă nu este conformă cu legea fundamentală a Spaniei. Guvernul regional catalan demis între timp periclitează statul de drept în Spania. Comisia Europeană, Parlamentul European şi toate cele 28 de state membre refuză să recunoască "Republica Catalonia". Foarte corect, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a declarat că există şi aşa destule fisuri în edificiul european. Cu 95 de state mici în UE, sistemul s-ar prăbuşi cu siguranţă, a declarat politicianul luxemburghez, care provine el însuşi dintr-un astfel de stat.

Uniunii nu i s-a cerut să medieze

La întrebarea frecvent pusă, aceea dacă UE n-ar fi trebuit să medieze politic conflictul, intervenind din vreme, se poate răspunde, cu toate acestea, afirmativ. Dar nu e de vină UE că nu s-a ajuns la asta. Un mediator poate exista doar dacă ambele părţi au nevoie de el. Iar guvernul central spaniol nu voia un dialog cu ajutorul unui mediator. Iar UE nu poate sili Spania să accepte aşa ceva. Poate că Jean-Claude Juncker şi preşedintele Consiliului european, Donald Tusk, ar fi trebuit să ofere mai activ o astfel de mediere, dar poziţia clară şi dură a guvernului Rajoy de la Madrid nu le-a dat de ales. Legile sunt interpretate la fel şi la Madrid şi la Bruxelles. Şi tratatele europene şi dreptul internaţional afirmă că integritatea statului membru Spania are prioritate. Iar dreptul regiunii Catalonia la independenţă nu poate fi întemeiat pe dreptul internaţional. Dreptul la autodeterminare al unei regiuni nu include şi dreptul la desprindere împotriva voinţei statului din care face parte.

Din perspectiva UE, în Catalonia nu poate fi vorba de oprimare a poporului catalan sau de masive încălcări ale drepturilor omului. Spania este o democraţie funcţională. Iar faptul că tocmai partizanii Brexit-ului şi alte forţe naţionaliste din Europa acuză acum UE că nu i-a ajutat pe catalani este absurd. Nu erau tocmai ei cei care acuzau UE că se amestecă în toate, că instituţiile de la Bruxelles dictează? Iar acum Bruxelles-ul ar fi trebuit să se amestece, deşi nu este îndreptăţit şi nu este responsabil? Nici comparaţia cu Polonia sau Ungaria nu stă în picioare. Acolo UE verifică respectarea statului de drept la nivelul întregii ţări. În Polonia şi Ungaria nu este vorba de separatism şi secesiune, ci de încălcări ale principiului separării puterii în stat, înscris în tratatele UE.

Prioritare sunt alegeri libere şi paşnice

Vicepreşeduntele Comisiei Europene, Frans Timmermans, a justificat şi recurgerea statului spaniol la mijloacele violente care se impun pentru a-i combate pe separatişti. În următoarele săptămâni guvernul spaniol trebuie să intervină cu precauţie împotriva eventualei rezistenţe împotriva administrării Cataloniei de către guvernul central de la Madrid. Violenţe ale poliţiei, de felul celor înregistrate la referendumul ilegal din 1 octombrie, nu sunt decât în interesul separatiştilor. Iar UE ar face bine, pe cât îi este posibil, să tempereze cele două părţi, în aşa fel încât alegerile regionale de dinaintea Crăciunului să se desfăşoare corect în Catalonia. Şi în cadrul negocierilor ulterioare privind un statut funcţional de autonomie şi reconcilierea regiunii profund scindate, UE ar trebui să joace un rol mai activ.

Aceasta ar fi şi în interesul tuturor cetăţenilor UE, fiindcă o nouă slăbire economică a Spaniei, o nouă criză financiară şi a datoriilor care ar slăbi în cele din urmă şi moneda euro nu sunt în interesul nimănui. Iar intervenţia secretarului de stat belgian pentru migraţie, Theo Francken, care a afirmat că preşedintele demis al Cataloniei ar avea poate şanse să obţină azil politic în Belgia, ar trebui luată drept ceea ce este: o probă de umor flamand, oferită de un populist de dreapta.

Autor: Bernd Riegert/ia