Comentariu: Un asasinat şi-o propunere de amânare

Marea Britanie este în stare de şoc. Europenii interesaţi de apropiatul referendum de pe insulă, dar şi mulţi factori de decizie de la Bruxelles, sunt îngroziţi. Cum e posibil ca disputa politică privind cursul Marii Britanii să facă victime? Ucigaşul pare să fi fost mânat de ură. De aceeaşi părere este şi soţul deputatei ucise. Ură faţă de clasa politică, faţă de instituţii, faţă de o falsă imagine a Uniunii Europene. Nu a fost numai o crimă absurdă comisă asupra unei mame, asupra unui talent politic, ci şi un atac asupra democraţiei din Marea Britanie. Cum s-a ajuns atât de departe?

Ambele tabere au otrăvit climatul politic cu minciuni, statistici false şi supoziţii absurde. Pentru a semăna spaima printre britanici, adepţii ieşirii ţării din UE au alimentat campania cu invazii imaginare şi valuri de refugiaţi, l-au evocat pe Hitler şi au amintit de Uniunea Sovietică.

Adversarii ieşirii din comunitate au vorbit despre ameninţări la adresa păcii mondiale, a bunăstării şi a Europei, în general. Şi ei au stârnit spaime, dar nu atât de mari ca cele ale campaniei "Leave". Acum demagogul Nigel Farage (UKIP) ar trebui să se întrebe dacă nu cumva a sărit calul.

Dar şi mai rea este poziţia formaţiunii de extremă dreapta "Britain First" care, conform paginii sale online, urăşte stânga şi pe jurnaliştii critici. Încă nu se ştie dacă ucigaşul deputatei Jo Cox a comis oribila faptă inspirat de platforma partidului "Britain First", însă există anumiţi martori în favoarea acestei suspiciuni. Un purtător de cuvânt al amintitei formaţiuni a avut îndrăzneala să nege orice legătură cu incidentul petrecut şi a atacat presa pentru articolele difuzate.

Partidele din Marea Britanie nu poartă răspunderea juridică a infracţiunii recent comise, ci o altă răspundere. Răspunderea pentru atmosfera agresivă pe care au creat-o; una care ar fi putut incita la crimă.

Regatul Unit s-a confruntat cu asasinate politice pe vremea conflictului cu teroriştii nord-irlandezi. Totuşi, ultimul atac asupra unui parlamentar s-a petrecut în urmă cu 26 de ani.

Atomsfera politică devine din ce în ce mai agresivă şi în Germania. Violenţa motivată politic, atât din partea dreptei cât şi a stângii, ia proporţii în disputa pe marginea migraţiei. Şi în Germania au existat atacuri similare celui săvârşit asupra deptutatei Jo Cox. Din fericire, social-democratul Oskar Lafontaine (1990), ministrul de Interne Wolfang Schäuble (1990) şi candidata la Primăria oraşului Köln Henriette Reker (2015) au supravieţuit.

Conform planului, într-o săptămână electoratul din Marea Britanie va decide viitorul ţării în Uniunea Europeană. Mai este posibil acum? Campania pentru Brexit a fost suspendată temporar. Însă un armistiţiu de scurtă durată nu este suficient. Referendumul ar trebui amânat cu câteva săptămâni până se mai calmează situaţia, iar ura şi frica pot fi eliminate din campanie. Britanicii ar trebui să se retragă un pas înapoi şi să se întrebe cum de s-a ajuns aici? Se poate continua în felul acesta? Marea Britanie îi datorează măcar atât, deputatei Jo Cox şi familiei sale.