Un discurs impresionant

Nu aşa vorbesc perdanţii. Aşa se prezintă învingătorii. Uită-i pe republicani, nu mai ţine cont de ei, că oricum nu ţi-au oferit nimic pe tavă. Apelurile aproape disperate ale democraţilor lansate preşedintelui în contextul înfrângerilor electorale suferite de aceştia în ultima vreme nu au rămas fără ecou. Obama s-a prezentat în faţa naţiunii ca şi cum nu ar fi existat dureroasa înfrângere a partidului său la alegerile preliminare şi faptul că republicanii domină între timp Congresul de la Washington.

Barack Obama s-a prezentat din nou în forţă: dispus să intre în luptă, să atace, sigur de sine. A arătat că nu se lasă intimidat de republicani, ba dimpotrivă i-a ameninţat că va face uz de dreptul său de veto în tentativa lor de a ataca programul de asigurări de sănătate, aşa-numitul Obamacare sau de a impune sancţiuni suplimentare la adresa Iranului.

Mesajul preşedintelui a fost cât se poate de limpede: America a părăsit "valea plângerii" ajungând din nou în vârf. Economia SUA se dezvoltă în ritm record, şomajul scade, Wall Street-ul e în creştere, iar preţurile la petrol rareori au fost aşa de scăzute. De toate acestea urmează a profita marea masă a populaţiei americane. Înainte de toate, însă, îl avantajează chiar pe preşedinte: popularitatea lui Obama a crescut brusc. Realizările din ultima vreme se oglindesc deja în sondaje.

Cu gândul la scrutinul din 2016

Obama şi-a respectat agenda propusă. Agenda populistă de stânga, am putea spune, a partidului său. Anume, de a face mai mult pentru pătura de mijloc şi mai puţin pentru bogaţi. Fie că e vorba de impozite, educaţie sau înlesniri sociale - dacă ar fi după Obama, atunci pătura de jos şi de mijloc a societăţii ar trebui avantajată, în detrimentul celor înstăriţi. Barack Obama a fost vizibil în elementul său. Parcă i s-ar fi luat o piatră de pe inimă.

Obama nu mai are mult de pierdut, mai ales după înfrângerea suferită în alegerile preliminare. Partidul său, însă, ar avea mult de câştigat. Anume la scrutinul prezidenţial din 2016. Barack Obama nu mai poate candida, dar şi-ar dori, desigur, ca tot un democrat - sau o democrată - să ajungă la Casa Albă, preluând moştenirea sa politică. În discursul rostit privind starea naţiunea, Obama s-a străduit să netezească drumul democraţilor spre cucerirea alegerilor de anul viitor. Cel târziu odată cu acest discurs a fost declanşată campania electorală în Statele Unite.

Noua politică fiscală e vârful de lance al strategiei lui Obama. Creşterea impozitelor pe câştigul de capital şi succesiune îi va afecta înainte de toate pe republicani. Tot prin tradiţie, înlesnirile fiscale şi sociale prevăzute pentru pătura de mijloc îi vor avantaja pe alegătorii democraţi. Mai nimeni nu crede că din toate aceste iniţiative, Obama va reuşi să transpună în viaţă ceva în cei doi ani de mandat cât i-au mai rămas. Republicanii şi-au anunţat deja cu fermitate intenţia de a bloca atari demersuri. Dar republicanii vor trebui să-şi justifice totuşi poziţia. De pildă, de ce se opun aşa categoric unor înlesniri fiscale.

Obama, într-o formă excelentă

Deja săptămânile trecute, preşedintele american i-a împins în defensivă pe republicani, făcând uz de prerogativele sale prezidenţiale. Ceea ce a reuşit să pună în mişcare fie cu privire la migraţie sau climă, ori legat de apropierea de Cuba, depăşeşte cu mult importanţa actualului pachet de înlesniri fiscale şi alte avantaje sociale destinate păturii de mijloc. Doar că toate acestea nu au un efect atât de puternic asupra campaniei electorale. E şi cazul iniţiativei sale vizând securitatea în spaţiul virtual şi acordul de liber schimb în Pacific.

Chiar şi în domeniul în care, de regulă, nu e aşa de convingător, a reuşit de data aceasta Obama să puncteze: în politica externă. El a pledat pentru continuarea luptei contra terorii islamiste, exprimându-şi solidaritatea cu Franţa şi alte ţări care au fost afectate de astfel de atacuri teroriste. Până şi ezitările lui Obama în cadrul relaţiilor faţă de Siria şi preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, au fost date uitării. Acest Obama, într-o formă excelentă, le-a putut chiar transforma în succese diplomatice.

În cei doi ani rămaşi de mandat, Obama vrea să arate ce poate, fără a pierde din vedere provocările şi conflictele actuale. Lumea, fie că-i vorba de adversari sau aliaţi, se poate aştepta la un preşedinte care rămâne fidel agendei sale de politică externă, până la sfârşitul mandatului.