Nu se vede, nu se simte niciun rău?

Întrucât ancheta privind atacurile de la Ankara continuă, guvernul ia noi măsuri care afectează în mod direct accesul publicului la informație. Potrivit unui nou ordin judecătoresc, emisiunile despre anchetă nu sunt permise pe nicio platformă media. Această mișcare contravine Constituției.

Nu numai ca sunt aceste emisiuni sunt interzise, dar, odată cu ele, este interzisă orice fel de critică pe această temă. Desigur, este de înţeles că, pe fondul investigațiilor în desfăşurare, trebuie evitată orice fel de scurgere de informații sensibile. Totuşi, folosirea acestui lucru ca pretext pentru obstrucţionarea dreptului la informație nu trebuie să fie trecută cu vederea. Nu este prima dată când guvernul ia astfel de măsuri - și nu va fi nici ultima.

Vânătoarea de ţapi ispăşitori

După atentatul din 10 octombrie, fiecare cetățean din Turcia a încercat să înţeleagă ce s-a întâmplat, iar conducerea politică nu este încă dornică să își asume responsabilitatea oferirii de explicaţii. Opoziția a cerut demisia guvernului AKP, ideea este de nesuportat pentru partidul de guvernământ.

În contextul alegerilor din 1 noiembrie, noile interdicţii care vizează presa lovesc în ultimele rămăşiţe din credibilitatea AKP. Trimiterea acasă a câtorva șefi de poliție în urma unor astfel de evenimente traumatizante pentru societate, creează impresia că guvernul caută mai degrabă țapi ispășitori, nicidecum pe autorii reali ai atentatului. În același timp, o atare interdicție nu face decât să înrăutăţească situaţia.

Jocul cu focul

În câteva zile, cancelarul german Angela Merkel se va întâlni cu președintele Recep Tayyip Erdogan și cu prim-ministrul Ahmet Davutoglu. Europa are diferite preocupări în momentul de faţă, mai ales în legătură cu valurile de refugiați care vin în țările lor.

Scopul lor principal al întâlnirii este să încurajeze cooperarea între Europa şi Turcia, astfel încât refugiaţii să rămână în această ţară. Cu toate acestea, trebuie să ne amintim că Europa este construită pe piloni democratici, recte drepturile omului și libertatea de exprimare.

În timp ce tocmai aceste valori se află sub asediu în Turcia, ar putea, oare, Europa să le sacrifice la rândul ei? Să îşi întoarcă ochii de la ceea ce se întâmplă în această ţară, doar pentru a ajunge la un acord în chestiunea refugiaților? Dacă răspunsul este da, jocul pe care îl face Europa este unul foarte, foarte periculos.