Comentariu: Ura pluteşte în aer

Lumea secolului 20 a trecut. Şeful diplomaţiei germane Frank-Walter Steinmeier nu este cu siguranţă politicianul care să vorbească la voia întâmplării. Aşadar a pus punctul pe i. Până şi şefa Frontului Naţional francez, Marine le Pen, îi dă dreptate. "Asistăm la sfârşitul unei lumi şi începutul alteia noi", a declarat Le Pen în cadrul congresului populiştilor de dreapta europeni, organizat recent în oraşul german Koblenz. Ne putem plânge, deşi nu ajută la nimic. Văicăreala nu rezolvă nicio problemă. Brexitul este o realitate. Trump la fel. În lumea occidentală are loc o metamorfoză politică. Populismul e în floare. Totul se transformă. Alegeri urmează şi în ţări ca Franţa, Olanda şi Germania.

Un piroman la Casa Albă?

Între timp, SUA îşi iau rămas-bun de la vechiul rol de apărător al ordinii mondiale. În Siria i-au făcut loc lui Putin. Acum se concentrează puternic pe Israel. Iar promisa mutare a ambasadei SUA de la Tel Aviv la Ierusalim, din campania electorală, n-ar fi o simplă decizie de ordin organizatoric, ci o declaraţie politică. Şi încă ce declaraţie! O mutare a ambasadei americane ar fi recunoaşterea de facto a Ierusalimului ca singura capitală a Israelului. O decizie la fel de inofensivă ca o procesiune cu făclii aprinse printr-o benzinărie. 

Deocamdată noul preşedinte american nu trebuie să foarfece Europa, fiindcă de lucrul ăsta se ocupă populiştii de dreapta în frunte cu Le Pen, Petry & co. Egoiste sunt obiectivele dreptei europene şi modelul inspirat de Trump ("America first"). Nu-i de mirare că Theresa May a fost prima de pe Bătrânul Continent care l-a ridicat în slăvi pe Trump. Pentru noul şef al Casei Albe şi pentru populiştii europeni, Brexitul este ocazia perfectă de a lăsa slobozi dulăii împotriva tuturor alianţelor supranaţionale.    

Este lecţia cea mai importantă pe care occidentul a învăţat-o din cel de-al Doilea Război Mondial: alianţa politică, principiul solidarităţii, sprijinul economic. Conştienţi că votul pentru Brexit va fi strâns, adversarii Uniunii Europene s-au mobilizat.

Ceilalţi au rămas acasă, după principiul "Şi cu şi fără mine, tot nu se schimbă nimic". Trump a profitat de sistemul electoral. Căci, potrivit votului popular, el reprezintă opţiunea a mai puţin de jumătate dintre americani. Iar Alianţa pentru Germania (AfD) şi Frontul Naţional sunt încă nişte formaţiuni de opoziţie. Însă ceea ce face atât de periculoasă, atât în SUA, cât şi în Europa, orientarea spre dreapta, modificarea valorilor şi a stării de spirit în societate este ura - deschisă sau subliminală - a populiştilor faţă de stat, democraţie, elite, presă şi multiculturalitate.    

Când dreapta devine nedreaptă e nevoie de opoziţie

Recenta reuniune a populiştilor de dreapta de la Koblenz oglindeşte o altă realitate; una întâlnită de la New York la Boston, de la Sydney la Londra,  de la Paris la Koblenz: protestul. Protestul în masă faţă de viziuni simpliste şi instigatori detestabili. Dacă democraţia este mai mult decât un simplu termen învăţat la cursurile din şcoală, atunci va trebui s-o demonstrăm. Şi va trebui s-o demonstrăm pretutindeni. În parlamente, în presă, pe stradă.  

Autor: Volker Wagener / CS