Comisia Europeană apără reformele Monicăi Macovei

Raportul este, de data aceasta, foarte sever, în ciuda limbajului său administrativ şi aparent neutru. Nu se vorbeşte încă de activarea clauzei de salvgardare, fiind vorba doar de un raport intermediar, dar, pentru cine are urechi să audă, se găsesc aici avertismente cît se poate de serioase.

În primul rînd, se constată intenţia majorităţii parlamentare de a bloca investigaţiile în cazurile de mare fraudă financiară şi de crimă organizată. Raportul examinează cu atenţie prevederile noul Cod de procedură penală, aflat încă în procesul adoptării sale, şi trage concluzia că aceste prevederi, dacă ar fi promulgate “ar afecta grav eficienţa anchetelor penale în România, în general. Ele ar afecta, de asemenea, anchetele comune împreună cu statele membre, ar slăbi lupta împotriva terorismului şi a criminalităţii transfrontaliere”

Raportul analizează în detaliu amendamentele aduse Codului de procedură penală şi indică defectele cu precizie: “limitarea urmăririi penale, în principiu, la 6 luni, precum şi autorizarea percheziţionării, interceptării sau înregistrării comunicaţiilor doar cu informarea prealabilă a suspectului, stabilirea pragului de 9 milioane de euro sub care o infracţiune ar fi considerată minoră cu o sancţiune maximă de 5 ani de închisoare”. Este semnalat de asemenea faptul că “Procuratura nu mai poate utiliza evaluari de natura tehnica efectuate de administratia fiscala pentru a stabili amploarea prejudiciului”.

Documentul Comisiei Europene spune de fapt, în forma aceasta codificată, că în România se urmăreşte favorizarea marilor infracţiuni. În timp ce Guvernul raportează tot mai multe progrese, sistemul judiciar din România deschide noi posibilităţi pentru brigandajul rafinat, de proporţii uriaşe.

În al doilea rînd, Raportul examinează situaţia luptei împotriva corupţiei şi constată, pe de o parte, că DNA îşi face bine datoria în condiţii de ostilitate politică, iar, pe de alta, că se cumulează tot mai multe obstacole în faţa investigaţiilor care îi privesc pe politicieni.

“Activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, se spune în raport, arată un parcurs pozitiv în ultimele şase luni. Pînă în luna octombrie 2007, DNA a solicitat aprobarea începerii urmăririi penale a opt foşti miniştri sau miniştri aflaţi în funcţie. Aprobarea a fost acordată de Preşedintele României în luna ianuarie. Decizia privind ridicarea imunităţii a fost luată după dezbateri juridice si politice intense.”

Comisia Europeană dezaprobă, aşadar, discret ambianţa politică nefavorabilă investigaţiilor judiciare, dar remarcă apoi numărul mare de dosare restituite de către instanţe la Parchet, întrebîndu-se asupra motivaţiilor reale.

Sub aspect politic însă pasajul cel mai semnificativ este acela în care Comisia caută să descurajeze tentativele politice asidue de a-i destitui pe procurorii incomozi. Reuşita României, se pune în Raport, depinde de “Continuarea seriei de anchete profesioniste şi imparţiale în cazuri de corupţie la nivel înalt, de asigurarea stabilităţii legislative şi instituţionale a cadrului anticoruptie, în special prin menţinerea procedurii actuale de numire şi revocare

a Procurorului General al României, a procurorului şef al Directiei Naţonale Anicoruptie şi a titularilor altor posturi de conducere din cadrul Parchetului General”.

Comisia Europenaă se adresază, aluziv, Guvernului şi majorităţii guvernamentale de la Bucureşti recomandîndu-le să nu demoleze dispozitivul judiciar pus în funcţiune de Monica Macovei.