Concluziile unei răpiri cu final fericit

„Suntem copleşiţi şi extrem de fericiţi pentru că drama colegei noastre a luat sfârşit după un timp atât de scurt”, declara ieri Ulf Baumann, purtătorul de cuvânt al organizaţiei caritabile „ora international”, pentru care lucrează şi Christina Meier, răpită iniţial şi eliberată după 36 de ore, prin intevenţia forţelor de ordine afgane.

Christina Meier, în vârstă de 31 de ani şi însărcinată în luna a cincea a fost eliberată după 36 de ore din mâinile răpitorilor. Bineînţeles că evenimentul aduce din nou în atenţia opiniei publice necesitatea prezenţei organizaţiilor caritabile în zonele de conflict. Multe dintre acestea, precum Caritas, de exemplu, au redus la minimum numărul reprezentanţilor din Afganistan. Cu totul alta este situaţia însă în cazul organizaţiilor care acordă ajutor de dezvoltare, precum Societatea pentru Colaborare Tehnică (GTZ) din Germania sau Oficiul pentru Dezvoltare Regională, care nu au decis până acum să îşi reducă prezenţa în Afganistan.

Care sunt concluziile cazului cu final fericit de ieri?

Înainte de orice contează finalul. După numai 36 de ore şi fără vărsare de sânge, ostateca a fost eliberată. Dar cazul putea avea şi un sfârşit tragic. Pe lângă bucuria acestui „happy end”, rămân însă multe semne de întrebare.

A fost soluţionarea o dovadă a abilităţii forţelor de ordine afgane sau doar rezultatul unor greşeli în tabără răpitorilor? Sunt oare cetăţenii germani mai ameninţaţi după implicarea armatei în Afganistan? Şi la ce concluzii ajung organizaţiile caritabil care se aventurează în zonele de conflict? Vor rămâne acolo? Şi dacă da, în ce condiţii?

Fără îndoială: finalul fericit este favorabil şi pentru poliţia şi serviciile secrete afgane – ambele cu un renume prost. Dar indiciul hotărâtor a fost pur şi simplu o întâmplare. Cel care a transportat caseta cu mesajul video i-a ghidat pe agenţi spre ascunzătoare. Şi tot o excepţie de la regulă este şi acţiunea de eliberare în plină noapte. Simptomatică pentru poliţia afgană este împuşcarea din greşeală a unui taximetrist la puţin timp după anunţarea răpirii Christinei Meier, sâmbătă. Poliţia afgană nu dispune de dotările şi nici de pregătirea necesară şi este coruptă.

Şi fără îndoială: germanii par a intra tot mai mult în colimatorul răpitorilor, după recentele cazuri de luări de ostateci din Afganistan. Dar impresia este falsă. Germanii cad în mâinile răpitorilor la fel ca şi alţi cetăţeni străini sau mulţi afgani. Până în toamna anului trecut cei 4.000 de cetăţeni germani din Afganistan par a fi avut mai mulţi îngeri păzitori. Cazurile din ultima perioadă dovedesc însă cât de mult s-a înrăutăţit situaţia. Dar nimic nu indică o intensificarea a atacurilor la adresa cetăţenilor germani. Şi tot nimic nu indică o eventuală luare în colimator a organizaţiilor de caritate.

Din nou fără îndoială: numărul mare de atentate şi atacuri, răpiri şi crime îngrădeşte liberatea de mişcare a celor veniţi să ajute. Dar ei pot lucra. Păziţi şi mai atenţi. Nu trebuie să trecem însă sub tăcere faptul că victimele din ultimele luni au făcut greşeli, au fost prea credule, uneor chiar naive.

În Germania însă se impune o strategie clară, dincolo de emoţiile din rândul opiniei publice, transferate şi pe scena politică. Panica ar fi complet inadecvată. Cine se retrage acum din Afganistan transmite un semnal. Un semnal fals către populaţia care va suferi şi mai mult dar şi către extremiştii care se vor simţi încurajaţi.