Consecinţele dosarului Ridzi

Prima consecinţă va fi penalizarea drastică a României în viitorul raport al Comisiei europene. Comisia va semnala un regres major faţă de etapele anterioare, deoarece votul de marţi a pus la îndoială chiar voinţa politică a majorităţii de a combate corupţia la nivel înalt. Se crease impresia că restanţele se datorează exclusiv unor structuri conservatoare din cadrul justiţiei, cum ar fi CSM sau ICCJ, dar votul de marţi împotriva cercetării penale a unui fost ministru a dovedit că adevăratul obstacol rămâne pe mai departe factorul politic. Cu alte cuvinte, partidele continuă să-şi protejeze membrii acuzaţi de corupţie şi mai ales pe aceia care au legături la nivelul cel mai înalt. În trecut, fostul prim ministru şi fostul preşedinte al PSD Adrian Năstase a fost salvat de majoritatea pe care o condusese chiar dacă nu se mai afla la guvernare, acum fostul ministru Monica Iacob Ridzi, care a întreţinut relaţii apropiate cu familia preşedintelui Traian Băsescu, a fost salvată chiar de majoritatea guvernamentală.

„Monica dragă, ai cuvântul, te rog, sărut-mâna!”

Există desigur şi diferenţe. Cea mai importantă este că PDL a manifestat o neegalată capacitate de disimulare. Dacă în trecut, militanţii PSD au luptat deschis împotriva parchetului, acuzându-i pe procurori că se supun unor comenzi politice, marţi seara liderii PDL au declarat ferm că vor vota pentru ridicarea imunităţii, dar, la adăpostul votului secret, au făcut exact invers.

Liderul grupului PDL din Camera Deputaţilor Mircea Toader a explicat că în favoarea Monicăi Ridzi votaseră de fapt opozanţii ca să compromită guvernul. Este o scuză facilă şi neverosimilă. În realitate militanţii PDL au părut să fie marţi seara cât se poate de mulţumiţi de rezultatul votului, iar preşedintele de şedinţă Ioan Oltean afişa o bună dispoziţie de zile mari. De altfel, în deschiderea şedinţei, Ioan Oltean i se adresa Monicăi Iacob Ridzi cu vorbele cele mai afectuoase ca o discretă promisiune că va fi protejată. „Monica dragă, ai cuvântul, te rog sărut-mâna!”

În consecinţă, după 6 ani de zile de când stânga social-democrată a fost scoasă în opoziţie, dreapta, în ciuda promisiunilor sale patetice, nu a reuşit să convingă că ar avea mai multă voinţă de a combate corupţia. Odată ajuns la guvernare, PDL a manifestat aceeaşi solidaritate dubioasă cu cei puşi sub acuzaţie.

„Derapajele procurorilor” şi „anchetele abuzive”

Votul de marţi seara ar putea avea însă consecinţele cele mai grave în ce priveşte însăşi capacitatea justiţiei de a-şi consolida poziţia. În pledoaria sa Monica Iacob Ridzi Ridzi a vorbit de la tribuna Camerei Deputaţilor despre „derapajele procurorilor”, despre „anchetele abuzive”, „inadvertenţele evidente ale procurorilor” şi, în consecinţă, a cerut colegilor săi „pentru a preveni pe viitor abuzurile” să voteze împotriva solicitărilor Parchetului. Or, votul de marţi seara, a validat integral judecăţile sale despre anchetele Parchetului. Cu alte cuvinte, Camera Deputaţilor a condamnat Departamentul Naţional Anticorupţie, acuzîndu-l oficial de „anchete abuzive” şi „derapaje”.

Din acest moment procurorii anticorupţie au rămas cu totul singuri. Dacă până acum puteau spera că vor fi protejaţi de preşedinte şi de Guvern, de aici înainte vor şti că o anchetă „nesăbuită” va fi pe propria lor răspundere. Procurorii vor fi nevoiţi iarăşi să cântărească de zece pînă să înceapă o cercetare penală, să se uite în stânga şi în dreapta şi, mai ales, să arunce priviri înfricoşate peste umăr să vadă dacă au acoperire politică.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Laurenţiu Diaconu-Colintineanu