Consensul interconfesional nu mai este prioritar

„Aici la Sibiu, scenariul s-a repetat: am vorbit din nou despre împărtăşanie, despre conducerea şi despre dialogul interconfesional, dar tot nu reuşim să mergem mai departe cu adevărat şi, în acest moment, nimeni nu ştie ce va urma, deşi toate probleme au fost profund dezbătute”, spunea episcopul evanghelic Margot Käßmann, la finalul Adunării Ecumenice de la Sibiu.

Întâmplare sau premeditare? În timp ce în România reprezentanţi creştini europeni discutau despre probleme interconfesionale, la cateva sute de kilmetri distanţă, în Austria, liderul celui mai mare cult creştin, vizita un loc de pelerinaj. Nu, susţine vaticanul, prezenţa Papei Benedikt al XVI-lea în Austria nu este gândită ca o concurenţă pentru manifestarea de la Sibiu. O pură întâmplare, nu o premeditare, dar şi o mare doză de ignoranţă faţă de Adunarea Ecumenică. Întâlnirea este totuşi un capitol cheie în istorie ecumenismului. În lume, nu există nici o altă manifestare la care să răspundă atât catolici, ortodocşi, evenghelici dar şi reprezentanţi ai altor confesiuni. Este evident păcat: vizita Papei în Austria a distras atenţia de la evenimentul găzduit la Sibiu.

Întâmplare sau premeditare? Cu doar câteva săptămâni înainte de Adunarea Ecumenică, congregaţia catolică a publicat un document în care se contesta existenţa bisericii evanghelice. Protestanţii sectanţi? Acest punct de vedere nu este nou la Vatican. Încă din anul 2000, pe atunci cardinalul Joseph Ratzinger, îi descrie pe protestanţi, ca fiind doar o comunitate religioasă, fără valenţele unei biserici în adevăratul sens al cuvântului. În acest context nu se mai poate vorbi despre o întâmplare, ci mai degrabă despre o strategie metodică. Şeful Bisericii Protestante din Germania, Wolfgang Huber, vorbeşte deja despre un plan şi se teme de viitorul dialogului inter-confesional. Rezultatul? „Ecumenişti cu profil” – foarte bine de observat zilele trecute la Sibiu.

Cardinalul catolic, Walter Kasper, este de părere că ecumenişti slugarnici sau făţarnici nu ar folosi nimănui. Chiar şi el s-a simţit de multe ori rănit de declaraţiile altora despre biserica romano-catolică.

Sună puţin precum disputele casnice dintre doi soţi cu vechime, expuse pe canapeaua terapeutului. În sfârşit. vorbim liber despre ce ne deranjează şi nu ne convine. Din acest punct de vedere, „ecumeniştii cu profil” prezintă un avantaj. Trecute sunt timpurile, în care se căuta consensul cu orice preţ. Dezavantajul? Nimeni nu este interesat acum de un consens adevărat, cu atât mai puţin de unitate. Problemele creştinismului divizat rămân.

Oamenii din confesiuni diferite nu pot serba împreună şi nici nu pot lua parte la aceleaşi împărtăşanii.

Nici la Sibiu, cei peste 2000 de reprezentanţi ai diverselor confesiuni religioase nu au reuşit să ia parte la o slujbă comună. Ieri a luat sfârşit cea de a treia Adunare Ecumenică. Înainte însă ca delegaţii să declare lucrările închise, baptiştii, luteranii, catolicii şi ortodocşii au luat parte la slujbe. Separat. O tristă realitate!