Conservatorii lui Merkel sunt disciplinaţi

După cele 72 de minute ale discursului au izbucnit aplauzele, nu euforice, dar încurajatoare. Încurajatoare pentru partid dar şi pentru cancelara şi preşedinta CDU. Se putea observa cu ochiul liber cât de bine i-au făcut aplauzele, spune Jan-Marco Luczak, unul din tinerii parlamentari din Budestag. Este importantă unitatea de partid pentru ca şefa guvernului să facă faţă crizei refugiaţilor la nivel naţional şi european.

Chiar unul din criticii lui Merkel, Wolfgang Bosbach, a apreciat discursul. Ea a arătat cât de mari sunt provocările pentru ţară şi a lansat semnalul abordării deschise, fără nici un fel de tabuuri, a problemelor cu care se confruntă populaţia, a spus parlamentarul. Bosbach ar fi vrut însă să audă ce planuri are Merkel pentru varianta în care celelalte state nu acceptă strategia Berlinului. Dincolo de laude, Bosbach a criticat lipsa de transparenţă în comunicare. Încântat de discurs a fost şi Mike Mohring, din fracţiunea foarte conservatoare din Turingia, care a apreciat discursul ca fiind foarte bun, adăugând însă nu fără ironie că Merkel a dovedit că poate fi şi o bună oratoare.

Discursul emoţional al şefei

Merkel s-a referit mult la tradiţiile din CDU - abordând un ton neobişnuit de emoţional pentru ea. Predecesorii ei Konrad Adenauer, Ludwig Erhard şi Helmut Kohl nu au dat înapoi în faţa unor proiecte riscante, precum înfiinţarea economiei sociale de piaţă sau reunificarea ţării. Comparabile sunt datele şi în cazul crizei refugiaţilor. Este o nouă provocare pentru a dovedi "de ce suntem în stare". În identitatea germană se regăsesc şi "realizările de anvergură". Merkel s-a referit la răbdarea de decenii a strămoşilor, întrebându-se dacă este bine să "capitulăm, după numai câteva luni".

La o analiză mai atentă de conţinut devine evident că Merkel nu a abdicat de la actuala linie în politica privind solicitanţii de azil şi refugiaţii. De la acea linie, în care criticii ei îţi doresc stabilirea unei "limite superioare". În "Declaraţia de la Karlsruhe" nu se face nici un fel de referire la acest aspect. Merkel a vorbit însă despre "reducerea şi micşorarea sesizabilă". Exact ceea ce îşi doreau să audă delegaţii, care şi-au declarat din nou public susţinerea faţă de şefa lor.

Pe fond, cuvintele lui Merkel nu contrazic ideea că statul este depăşit de situaţie şi că există o limită de acceptare a refugiaţilor. Merkel însăşi nu crede însă că stabilirea unei astfel de limite ar rezolva problema pe termen lung. O asemenea măsură ar fi falsă. Şefa cabinetului de la Berlin a prezentat peste 20 de măsuri naţionale, europene şi internaţionale, care ar putea estompa actuala criză a refugiaţilor. Multe propuneri nu sunt noi. Dar, spre deosebire de discursurile anterioare, Merkel nu a mai ameninţat cu renunţarea la Acordul Schengen şi la libertatea de mişcare, ci a calificat documentul ca fiind "vital" pentru Germania, ţara din inima Europei.

Pregătire efectivă

Cu o seară înaintea Congresului de la Karlsruhe, Merkel îşi asigurase sprijinul conducerii partidului. Documentul semnat de liderii grupării conservatoare prevede susţinerea planurilor referitoare la refugiaţi. După îndelungate discuţii, a existat o singură voce critică, cea a lui Arnold Vaatz din Saxonia, adică tocmai din "landul Pegida". El consideră semnalul transmis de document ca fiind prea slab. Dat fiind că nu este clar în ce măsură legislaţia rămâne în vigoare, este vorba evident despre Tratatul Schengen şi despre Dublin III, Germania ar trebui să aibă posibilitatea de a respinge însă de la graniţe anumiţi refugiaţi.

Vaatz a solicitat, în plus, ca Premierul Ungariei, Viktor Orban, să nu mai fie criticat, ci să i se recunoască dreptul de apărare a graniţelor ţării. Cuvintele lui provocatoare au fost ascultate de circa 50 de politicieni, dar aplaudate de doar o duzină dintre cei prezenţi. Majoritatea delegaţilor se afla la masa de prânz.

Critici îmblânziţi

Ceva mai mulţi spectatori a avut în sală Carsten Linnemann, care se delimitase public de Merkel, de faţă fiind şi reprezentanţii presei. Ce urmează acum? Linnemann a acceptat că direcţia este cea bună, dar crede că este nevoie de noi paşi. Trebuie acceptat riscul unei supra-solicitări, ca semnal important pentru bază, pentru oraşe şi comune, acolo unde teama domină. Linnemann s-a mai domolit.

Îmblânzit s-a dovedit a fi şi şeful "Uniunii Tinere" Paul Ziemiak. Deşi intenţiona să obţină o limită maximă, cu puţin timp înaintea votului el şi-a retras propunerea. Într-un discurs scurt, Ziemiak s-a referit la situaţia actuală din CDU: există concurenţă din dreapta spectrului politic, mai exact "Alternativa pentru Germania" (AfD), câştigă mult capital politic de pe urma crizei refugiaţilor. De acea, CDU trebuie să conducă toate dezbaterile pe această teamă, pentru a nu pierde şi mai mult electorat, care migrează spre AfD.

La final, "Declaraţia de la Karlsruhe" a fost adoptată aproape în unanimitate. Din totalul celor aproape 1000 de delegaţi, doar câţiva au votat împotrivă. Propunerea de închidere a graniţelor a fost retrasă. Rebeliunea împotriva lui Merkel s-a manifestat în doze extrem de mici, în prima zi a congresului CDU de la Karslruhe.