Consiliul Europei, la 60 de ani - multe probleme, puţină autoritate

Statele Unite ale Europei - acesta a fost visul lui Winston Churchill în urmă cu 60 de ani. Cu siguranţă că atunci el s-a gândit la altceva decât actualul Consiliu al Europei de la Strasbourg, găzduit de o clădire masivă, cu numeroase etaje, cu o sală plenară întunecoasă şi numeroşi delegaţi.

Pe vremea aceea, Europa tocmai ieşise din coşmarul celui de-al doilea război mondial. Winston Churchill spunea:

"În lumina istoriei noastre îndelungate cred că am ajuns la finalul războaielor naţionaliste." "Pericolele cu care ne confruntăm sunt mari", adăuga premierul britanic, "dar la fel este şi forţa noastră". Churchill considera că nu există niciun motiv să nu reuşim să creăm această Europă unită.

Zece state au fost atunci pe aceeaşi lungime de undă: Anglia, Franţa, Italia, statele din Benelux, iar doi ani mai târziu Grecia şi Turcia. În 1950 s-a alăturat Germania iar după 1989 peste 20 de state din Europa de Est.

Astăzi, Consiliul Europei numără 47 de membri, dar din visul lui Churchill nu a mai rămas mare lucru. În loc să fie un loc de unde să se vorbească cu aceeaşi voce, Consiliul Europei este astăzi un fel de forum în care se discută politic în timpuri de criză diverse conflicte naţionale: Kosovo, Nagorno-Karabach sau Georgia. Adunarea Consiliului are mereu de lucru cu alte şi alte probleme.

În cei 60 de ani de existenţă, Consiliul Europei a redactat numeroase convenţii, fără să infuenţeze însă prea mult viaţa politică a Europei, atât de plină de conflicte. Organizaţia şi reprezentanţii ei suferă de o lipsă cronică de putere.

Consiliul are rolul de a garanta respectarea drepturilor omului şi de a sprijini schimburile culturale dintre popoare. Se exprimă întotdeauna împotriva xenofobiei şi pentru toleranţă. Militează împotriva traficului cu fiinţe umane şi pentru apărarea speciilor de animale aflate în pericol de extincţie. Ce guvern european se interesează însă de munca Consiliului Europei?

Preşedintele Consiliului Europei, Lluis Maria de Puig, admite că voinţa politică lipseşte uneori şi că trebuie să ne resemnăm cu faptul că:

"...deciziile cele mai importante se iau în cadrul Uniunii Europene şi nu în Consiliul Europei."

Aceasta este de fapt problema. Europenii îşi concentrează întreaga atenţie politică asupra Uniunii Europene, care a pus astfel într-un mare con de umbră Consiliul Europei.

"Sunt sigur că vom putea să depăşim toate pericolele cu care ne vom confrunta, dacă vom da dovadă de o voinţă comună", spunea Winston Churchill în urmă cu 60 de ani. Sună ca o promisiune pentru un altfel de viitor european.

Autori: Martin Durm/Ovidiu Suciu
Redactor: Petre Iancu