Cooperare antitotalitară israeliano-japoneză

În timp ce forţele de securitate israeliene şi-au continuat operaţiunile îndreptate împotriva combatanţilor organizaţiei extremiste islamice palestiniene Hamas, premierul statului evreu a elogiat Japonia.

Şeful cabinetului israelian, Ehud Olmert, s-a întreţinut cu împăratul Japoniei Akihito, precum şi cu liderii executivi ai principalei puteri economice din Asia.

Japonia, care n-are practic resurse energetice proprii, şi-a cultivat cu grijă, multă vreme, raporturile cu Iranul, unul dintre cei mai mari exportatori de ţiţei din lume.

Dar Japonia este o democraţie. Şi nu e o ţară oarecare, ci singura din lume, care, înainte de a capitula în cel de-al doilea război mondial, a suferit un dublu bombardament nuclear.

În consecinţă, executivul nipon a optat în favoarea unui refuz categoric al programului nuclear iranian şi a abandonat diverse proiecte de cooperare cu Teheranul.

Ehud Olmert le-a mulţumit niponilor, salutînd deopotrivă susţinerea de către Tokio, a negocierilor de pace israeliano-palestiniene, precum şi „poziţia fermă adoptată Japonia împotriva proliferării nucleare şi a tentativei Iranului de a-şi procura arme nucleare”.

E probabil ca, în discuţiile cu omologul său nipon, Fukuda, Olmert să fi abordat şi chestiunea colaborării dintre Iranul fundamentalist-islamic şi Coreea comunistă. Dacă pentru Israel, actualul regim iranian, care a negat Holocaustul şi a cerut distrugerea statului evreu constituie un concret pericol existenţial, Coreea de Nord este inamicul public numărul 1 al Japoniei.

Conform presei nipone, Israelul intenţionează să cedeze serviciilor secrete japoneze fotografii ale satelitelor de spionaj demonstrînd cooperarea militară dintre iranieni şi nordcoreeni.

La Tokio, Olmert se străduieşte de asemenea să impulsioneze conlucrarea economică bilaterală, ştiut fiind că Japonia a investit relativ puţin în Israel, deşi ambele ţări dispun de industrii ultramoderne şi de tehnologii dintre cele mai avansate.

La rîndul ei Japonia doreşte să-şi amplifice influenţa globală şi ca atare, să joace un rol mai consistent şi pe eşichierul politico-diplomatic al Orientului Apropiat şi Mijlociu.