Creaţiile Haute Couture - extravagante şi prea scumpe

Regulile asociaţiei Haute Couture sunt clare: fiecare casă de modă trebuie să prezinte de două ori pe an cel puţin 25 de modele vestimentare noi. Articolele trebuie să fie finisate manual, iar fiecare produs trebuie să fie unicat. Toate acestea costă timp şi bani, dar marile firme precum Chanel, Dior, Gaultier sau Ungaro îşi pot permite luxul de a face parte din clubul select al celor zece case de modă Haute Couture. La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial pe această piaţă elitistă existau peste 140 de case de modă.

Creaţiile Haute Couture sunt "cireaşa de pe tort", dar nu ele dau tonul în modă afirmă istoricul Christiane Waidenschlager, ci colecţiile pret-a-porter dictează noile tendinţe. La nivel mondial, doar câteva mii de femei îşi pot permite creaţii Haute Couture. În rest, renumiţii designeri fac câştiguri din vânzarea de parfumuri, cosmetice sau accesorii.

Istoria Haute Couture

Părintele creaţiilor vestimentare de lux a fost britanicul Charles Frederick Worth care, în 1858, şi-a deschis un atelier la Paris, pe Rue de la Paix. Worth a inventat diferite modele de rochii, iar clientele bogate care treceau pragul atelierului îşi alegeau modelul preferat. Apoi rochia era făcută la comandă. Înainte de a apărea el la Paris, croitorii executau comenzi la indicaţiile doamnelor din înalta societate. La un moment dat, Worth a decis să-şi prezinte creaţiile prin intermediul mai multor tinere, angajate pe post de model. Iniţiativa lui, de altfel încununată de succes, a reprezentat momentul naşterii Haute Couture.

Până la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, industria creată în jurul acestui concept a funcţionat bine. În ciuda succesului de care s-a bucurat o bună bucată de vreme, în anii 50, marile case de modă au recunoscut totuşi că numai din Haute Couture nu se poate trăi. Democratizarea lumii modei a început odată cu răspândirea culturii renumitelor "boutiques" în Europa. Acest model de magazin, inventat de englezi, a devenit foarte popular pe continent, iar industria modei şi-a putut permite astfel să se extindă şi să câştige noi segmente de piaţă.

Cercul creatorilor Haute Couture s-a restrâns tot mai mult cu toate că regulile severe impuse iniţial de către asociaţia de profil din Paris au devenit ceva mai blânde. Între timp, în acest club pretenţios sunt acceptaţi chiar şi membri "asociaţi", adică designeri debutanţi cărora asociaţia le permite să-şi prezinte colecţiile în cadrul marilor prezentări Haute Couture.

Autori: Marlies Schaum, Claudia Stefan
Redactor: Laurenţiu Diaconu-Colintineanu