Cristian Diaconescu pe „frontul“ olandez

Ministrul Afacerilor Externe, Cristian Diaconescu, s-a răzgîndit după ce a purtat o discuţie telefonică cu omologul său olandez, Maxime Verhagen, care l-a convins să plece totuşi la Haga şi să se adreseze direct Parlamentului olandez, care dezbate chiar astăzi poziţia oficială faţă de sancţiunile pe care UE le-ar putea aplica României.

Iniţial Cristian Diaconescu a surprins pe toată lumea prin caracterul impulsiv al deciziei sale. Din punctul de vedere al Bucureştiului situaţia a fost agravată de faptul că documentul care solicită sancţiuni la adresa României a fost trimis Camerei reprezentanţilor – şi publicat totodată – în chiar ajunul sosirii ministrului Diaconescu la Haga.

Or, această împrejurare a fost caractarizată de MAE de la Bucureşti ca fiind „un gest inamical şi nepotrivit în relaţia dintre două state ale Uniunii Europene".

Pînă la urmă Cristian Diaconescu a înţeles că nu poate „rupe" relaţiile diplomatice cu Olanda şi, prin urmare, a acceptat să plece la Haga unde urma să expună, în faţa unei comisii a parlamentului olandez, perspectivele reformei din România.

Guvernul Olandei recomandă suspendarea fondurilor europene

Dar ce conţine documentul care a provocat atîta nervozitate la Bucureşti?

Scrisoarea trimisă Camerei reprezentanţilor de către ministrul Afacerilor Europene, Frans Timmermans, ministrul de Externe, Maxime Verhagen şi ministrul de Justiţie, Ernst Hirsch Ballin, enumeră toate deficienţele consemnate de ultimul raport al Comisiei Europene atît pentru România cît şi pentru Bulgaria, dar nu înainte de a semnala în ambele cazuri „lipsa voinţei politice de a produce reforme ireverisibile“.

Guvernul Olandei recomandă în consecinţă o atitudine de maximă exigenţă şi avertizează că dacă lucrurile nu se vor schimba în bine vor exista „consecinţe cît priveşte transferul fondurilor EU către cele două ţări şi cît priveşte accesul lor în spaţiul Schengen“. Olanda a fost una dintre ţările care a insistat la finele lui 2004, atunci cînd Comisia Europeană a încheiat negocierile cu România, să se instituie ca măsură de prevedere un mecanism de supraveghere şi nu doreşte ca acest mecanism (MVC) să fie acum slăbit sau relativizat.

Adversarii de ieri, aliaţii de azi

Coincidenţa face ca ministrul de Externe Cristian Diaconescu să nu fie altul decît ministrul de Justiţie al României din perioada în care Comisia Europeană instituia mecanismul de supraveghere şi clauza de salvgardare, din cauza situaţiei dramatice a Justiţiei din România.

Se poate spune, de aceea, că ministrul de Externe Cristian Diaconescu se găseşte într-o situaţie foarte avantajoasă întrucît el ştie mai bine ca oricine altcineva de ce Guvernul Năstase (din care făcea parte) nu a putut convinge că poate combate corupţia şi de ce Justiţia lăsa impresia că era complet subordonată faţă de Guvern sau cel puţin că era neputincioasă cînd venea vorba de miniştrii sau de parlamentarii corupţi. Cristian Diaconescu are o înţelegere intimă a ezitărilor şi precarităţilor de început şi poate oferi, prin urmare, şi o imagine a evoluţiilor care au urmat. Există desigur şi dificultăţi întrucît în România protagonişti de ieri sînt şi protagoniştii de azi.

Starea de maximă nervozitate care cuprinsese ieri sediul MAE s-a difuzat însă şi la Palatul Cotroceni. Preşedintele Traian Băsescu, fără să facă trimitere explicită la poziţia Olandei, a spus la întrunirea ambasadorilor că i se pare cu totul inacceptabil ca Mecanismul de Verificare şi Control să fie corelat cu alte aspecte ale apartenenţei europene, aluzie la suspendarea fondurilor sau neadmiterea în spaţiul Schengen. În plus cercurile politice româneşti se tem ca nu cumva, în acest context nefavorabil, România să piardă şi dreptul de a mai avea un comisar european.

Este de semnalat că, dacă acum 5 ani preşedintele Traian Băsescu, pe atunci doar lider al unui partid de opoziţie, critica dur politica Guvernului Năstase şi inclusiv reforma implementată de ministrul de Justiţie Cristian Diaconescu, acum cei doi politicieni sînt, vrînd-nevrînd, solidari şi gata să facă front comun în faţa acelora care mai vorbesc de corupţia din România.

Autor: Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti
Redactor: Robert Schwartz