1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Criza de la Kiev, cerc vicios

Roman Goncharenko / vd19 februarie 2016

După doi ani de la tumultul revoluţionar din Ucraina, reformele întârzie, scandalurile de corupţie sunt la ordinea zilei, iar oamenii nu o duc nicidecum mai bine. La toate acestea se adaugă şi criza politică.

https://p.dw.com/p/1HymS
Imagine: picture-alliance/dpa/G. Vasilenko

Februarie este din nou o lună de criză în Ucraina. În urmă cu doi ani, protestele opoziției de la Kiev se acutizau, ajungându-se la zeci de victime şi la fuga președintelui Viktor Ianukovici în Rusia. Acum, scaunul de premier al lui Arseni Iațeniuk, care a venit la putere la momentul respectiv, se clatină din ce în ce mai tare. Guvernul de coaliție pro-occidental s-a rupt în mod oficial. Anterior, Partidul Patria al fostului prim-ministru Iulia Timoșenko a părăsit coaliția. Ambele luptă pentru alegeri anticipate.

Iată că acum a sunat ceasul parlamentului. Cele două partide, "Frontul Popular" al lui Iaţeniuk și "blocul" lui Poroșenko, nu mai au majoritate. În cazul în care în termen de 30 de zile nu apare o nouă coaliție, președintele ar putea dizolva parlamentul. Dacă acest lucru se întâmplă sau nu, încă nu este clar. Partidul radical de dreapta, care a părăsit coaliția în luna august, ar dori să revină. "Este încă prea devreme pentru a cânta prohodul coaliţiei", a spus pentru DW politologul Jaroslaw Makitra. În locul coaliției originale formată din cinci partide ar putea să rămână o alianță tripartită.

Luptă de putere între Iaţeniuk şi Poroşenko

Criza guvernamentală s-a acutizat, marți, când președintele Petro Poroșenko i-a sugerat premierului să demisioneze. Parlamentul a evaluat activitatea guvernului său drept "nesatisfăcătoare". Iaţeniuk a supraviețuit în mod surprinzător votului de încredere ulterior.

Mulți din Ucraina văd acest lucru ca un avertisment pentru Iaţeniuk, pe principiul "am putea să dăm cu tine de pământ, dar mai degrabă pleci tu singur". Este limpede că au existat suficiente voturi pentru un vot de neîncredere. Dacă toţi politicienii din partidul lui Poroșenko ar fi participat la vot, guvernul ar fi trebuit să demisioneze. Cu toate acestea, mai mult de 20 dintre aceştia au fost absenți. Unii parlamentari apropiaţi lui Poroșenko au considerat absenţa colegilor drept o "contrarevoluție oligarhică" și o "conspirație".

Retragerea ar putea reface încrederea

Nu a trecut mult timp de când Iaţeniuk a fost ales la 27 februarie 2014, cu 371 de voturi, prim-ministru de către Parlament. Premierul în vârstă de 39 de ani a fost considerat un far de speranță. În discursul său inaugural, acesta nu doar că nu a promis succese rapide, ba chiar și-a numit primul cabinet "kamikaze", aşadar o trupă de sinucidere politică.

Această comparație este valabilă și pentru al doilea cabinet Iaţeniuk, pe care îl conduce din decembrie 2014. Partidul său a devenit cea mai mare putere după alegeri, dar a pierdut rapid sprijin. Sondajele de opinie relevă cifre foarte scăzute, de sub 10 la sută. Astfel a explicat Poroșenko apelul său pentru remanierea radicală a guvernului. Anterior, şi ministrul demisionar al economiei, Aivaras Aivaras, vorbea despre demisia lui Iaţeniuk într-un interviu pentru DW. Aceasta, a spus el, ar putea "restabili încrederea pierdută".

Petro Poroşenko
Petro PoroşenkoImagine: picture-alliance/AP Photo/S. Chuzavkov

Pietre de moară pe drumul spre Europa

Chiar și pentru experți, bilanţul noii conduceri de la Kiev este mai degrabă amestecat. Ucraina, care suferă masiv din punct de vedere economic, ar putea fi stabilizată cu ajutorul occidental. Cu toate acestea, cei mai mulți oameni suferă o scădere dramatică a calității vieții. Inflația s-a situat la sfârșitul anului 2015, conform cifrelor guvernamentale, în jurul valorii de 50 la sută, iar economia s-a contractat.

Revoluția de pe Maidan a însemnat nu doar o luptă împotriva corupției, ci, de asemenea, şi afirmarea dorinţei de îndreptare a Ucrainei către Uniunea Europeană. Momentan, UE se confruntă cu probleme atât de mari din cauza crizei refugiaților și a migrației, încât doar câţiva optimişti incurabili s-ar putea hazarda să creadă într-o aderare a Ucrainei. Acordul de liber schimb cu UE este de la începutul anului realitate, dar va mai trece mult timp până când cetăţenii simpli vor simţi o îmbunătăţire a vieţii lor.