Criza gazului, o criză a credibilităţii

În ciuda bucuriei că aceste dispute lipsite de demnitate par să se fi încheiat în sfârşit, că Uniunea Europeană este din nou alimentată cu gaz şi oamenii nu mai suferă de frig, şi furia este justificată. Toată cearta a fost inutilă.

Ucraina ar fi putut să semneze încă înainte de începutul anului un contract care oferea condiţii mai bune - cel puţin potrivit informaţiilor care sunt cunoscute. În aceast caz, nu s-ar fi ajuns la întreruperea livrărilor de gaze spre Uniunea Europeană, la summituri îndelungate şi la o pierdere considerabilă a credibilităţii. S-au irosit sume enorme, în mijlocul crizei financiare şi economice invocate atât de des.

Dintr-o dată, se pare că toate obstacolele mai mari sau mai mici din criza gazelor nu mai au nicio importanţă. De pildă, problema aşa-numitului "gaz tehnic", folosit pentru transportul gazului prin conducte. De o săptămână, Rusia şi Ucraina se ceartă din cauza întrebării, cine trebuie să pună la dispoziţie şi să plătească acest gaz. Acum, se pare că Ucraina şi-a adus aminte dintr-o dată, că gazul tehnic trebuie asigurat de fapt de ţara de tranzit, dar din cauza acestei dispute, o parte a Europei a rămas fără gaz timp de o săptămână.

Şi observatorii internaţionali au devenit subiectul unor dispute care au durat zile întregi. Moscova declarase că nu va relua livrările de gaz fără un grup de observatori externi care să monitorizeze transportul prin Ucraina. În prezent, nimeni nu mai vorbeşte însă despre acuzaţia că ucrainenii ar fura gazul sau despre observatorii internaţionali.

Atât Rusia, cât şi Ucraina au avut de pierdut

Se spune că premierul ucrainean Iulia Timoşenco ar fi ieşit basma curată din criză. Aplauzele sunt însă premature, din moment ce Ucraina trebuie să plătească pe viitor mai mult, decât ceruse concernul Gazprom iniţial. Ucraina s-a descalificat ca ţară de tranzit şi şi-a pus în pericol drumul spre Uniunea Europeană şi NATO.

Nici Rusia nu are motive să se simtă triumfătoare. Imaginea de partener energetic de încredere a fost grav deteriorată, iar duritatea lui Putin şi Medvedev a reconfirmat în Occident clişeul, că Rusia nu se gândeşte decât la propriile interese.

Pe consumatorii care rămân fără gaz nu-i interesează oricum, cine e de vină în mai mare măsură. La rândul său, se estimează că şi concernul Gazprom a pierdut în jur de un miliard de euro în urma crizei gazelor.

Nici Uniunea Europeană nu a câştigat cu adevărat. S-a văzut prea clar că îi lipseşte capacitatea de a exercita presiune.