"În competiţia ostilităţii"

DW: Un gard de 400 de metri lungime la graniţa cu Italia şi o legislaţie de reglementare a azilului de o duritate comparabilă cu cea din diverse state balcanice. Domnule Fassmann, vă aşteptaţi la o asemenea reacţie din partea Vienei, în faţa valului de refugiaţi?

Heinz Fassmann: Mă aşteptam ca Austria să intre în competiţia ostilităţii. Anul 2015 a suprins Austria, aşa cum a suprins şi alte state. Nu eram pregătiţi pentru un val de refugiaţi de o asemenea dimensiune. Politica austriacă este o formă de reacţie, după ce nu s-a ajuns la nici o soluţie comună europeană.

După ce guvernul austriac a adoptat modificarea legislaţiei privind dreptul la azil, stoparea accesului imigranţilor poate fi decisă în scurt timp. A ajuns Austria cu adevărat la limita capacităţii de absorbţie?

În acest moment nu asistăm la declanşarea stării de necesitate în Austria, dat fiind că solicitanţii de azil sunt cazaţi şi îngrijiţi în condiţii relativ bune. Pericolul ar apărea dacă situaţia din toamna anului 2015 s-ar repeta.

Dat fiind că în acest moment situaţia nu este gravă, putem vorbi mai degrabă despre un semnal politic?

Fiecare lege are o valoare de simbol politic. Dar există şi un motiv real, astfel încât în cazul unor noi valuri imigraţioniste să se poate reacţiona mai repede. Devine astfel şi un semnal politic intern, menit a arăta oamenilor că vom fi pregătiţi. Evident că legislaţia este direct influenţată de starea de spirit a populaţiei.

Cum aţi descrie această stare de spirit vizavi de refugiaţi?

Nu este cu mult diferită faţă de situaţia din Germania. Se menţine disponibilitatea de a primi refugiaţi de război. Dar, pe fundalul valurilor masive de refugiaţi, mulţi au venit în Occident în căutarea unor perspective economice mai bune. Asimilarea acestui tip de imigranţi nu se bucură de susţinere în rândul populaţiei.

Politica de descurajare a Austriei este menită să îi oprească pe cei care încă planifică să ia calea pribegiei către Europa. Se resimt efectele şi în rândul refugiaţilor sau îşi aleg alte rute?

Ambele variante vor fi valabile. În momentul în care trecerea frontierelor va deveni mai dificilă, atunci migraţia va fi mai riscantă şi mai costisitoare. Ceea ce va avea un efect de intimidare. Vom asista la o reducere, dar şi la o nouă orientare geografică. Când posibilităţile se vor îngusta însă, atunci se vor vedea efectele. Mult mai mulţi oameni vor rămâne în taberele de refugiaţi din Italia şi Grecia, unde vor aştepta acordarea azilului.

Statele vecine sunt parţial nemulţumite. Nu riscă Austria să devină un outsider în cadrul UE?

Austria nu câştigă noi prieteni nici în Italia şi nici în Grecia. Dar, ca să spunem lucrurilor pe nume, trebuie să recunoaştem că nici Italia şi nici Grecia nu au luat în serios obligaţiile ce le revin în cadrul sistemului comun de acordare a azilului. Nu au verificat serios dosarele, ci i-au trimis pe refugiaţi mai departe către nord. De aici şi acuzaţiile.

Ministrul federal de externe, Frank-Walter Steinmeier, spunea în urmă cu câteva zile că numărul redus de refugiaţi din ultima perioadă oferă șansa depăşirii divergenţelor dintre Germania şi Austria. Guvernul de la Viena transmite acum un semnal contrar. Sunt relaţiile bilaterale afectate?

Nu în mod serios. Înainte de toate, cele două state sunt atât de apropiate, încât o astfel de decizie politică nu poate avea un efect de durată. Apoi, numărul refugiaţilor a scăzut puternic după închiderea rutei balcanice. Dacă politicienii germani vor recunoaşte sau nu oficial, cert este că Austria a reuşit să presteze un fel de asistenţă pentru Germania.

Nu este poziţia Germaniei în UE afectată de politica austriacă privind refugiaţii? Un plan de acţiune comun ar fi fost posibil.

Austria susţine soluţia europeană. O renaţionalizare pe termen lung ar accentua criza europeană, or nu acesta este scopul. Comisia Europeană însă nu a înregistrat prea multe succese concrete în acest sens, în ciuda influenţei guvernului german.

Înseamnă că Austria face presiuni asupra UE. Va reacţiona Comisia şi va relua discuţiile asupra unei noi forme comune de legislaţie privind acordarea azilului?

Sigur că da. Pentru Comisia Europeană este tot mai evident că refacerea unui sistem de azil comun pentru întreaga Uniune Europenă este vitală, mai importantă chiar decât, de exemplu, criza financiară. La mijloc nu mai sunt sume imense de bani, ci oameni. Comisia ar trebui să folosească această nouă şansă.

Heinz Fassmann este cercetător în domeniul migraţiei şi profesor de geografie la Universitaea din Viena. El face parte şi din Consiliul de experţi pe teme de integrare care consiliază membrii guvernului austriac.

Intreviul a fost realizat de Nina Niebergall.