Cronică de expoziţie: Florian Süßmayr

Florian Süßmayr este o prezenta tinara, un om caruia nu i-ai da virsta pe care o are. Nu da nici un semn de aroganta in ciuda gloriei cistigate pe un teren necunoscut dupa inceputuri aventuroase in scena „punk“. La inceputul anilor ´80 era membru al gruparii „Freizeit 81“, ce era angajata politic si al fomatiei „Lorenz Lorenz“. Provine dintr-o familie de prestigiosi muzicieni, dovedind mari inclinari pentru arta pianului, iar fratele sau cinta acum ca interpret profesionist la viola in Orchestra Simfonica din Barcelona. Primisera impreuna mai multe premii federale germane pentru muzica. Afinitatile elective dintre artele vizuale si muzica sint atestate cel putin prin marele exemplu al lui Paul Klee.

Florian Süßmayr a lucrat intre anii 1990 si 2000 ca operator de film si tehnician de lumini. Un preludiu care avea sa-l determine in anul 1997 sa inceapa si a picta in ulei, prima lui expozitie personala fiind organizata in 1999 fiind organizata la Muzeul Municipal din orasul sau natal, München. Se poate vorbi de o ascensiune veritinoasa a unui talent polivalent care nu a studiat la o academie de arta, dar dovedeste o virtuozitate tehnica pe care o pot invidia multi colegi profesionisti. Fara a face comparatii valorice si limitindu-ne doar la cele tehnice, trebuie sa amintim ca si van Gogh si-a inventat singur stilul si metoda de a picta. Mobilitatea unor amatori care pot trece de la un domeniu la altul, cum a facut-o Süßmayr de la muzica la film si pictura merita a fi admirata, fiind si o reminiscenta contemporana a polivalentei renascentiste.

In plus, iconografia sa de acum reflecta multiplele experiente sociale incepute la o virsta frageda in medii culturale de diferite coloraturi. La finele secolului 20, ceea ce s-a numit din veacul precedent „lumea boema“ era riscanta din multe puncte de vedere. Seria de portrete ale lui Florian Süßmayr prezinta personalitati si tipuri de personaje care in realismul lor aproape fotografic au si ceva hieratic. Editura de arta König ii va consacra un catalog in care vom putea vedea galeria figurilor si tipurilor de prezente umane de la finele veacului trecut. Este recunoasterea unui talentat autodidact care poate practica diferite stiluri fara a fi eclectic.

Astfel, alaturi de portrete realizate dupa simple fotografii mai mult sau mai putin publicitare, ori facute pentru acte de identitate in expozitia din Köln apar grafitti-uri. Gestualismul abstract se combina acolo, ca intr-o pictura pe sticla, cu o scriere sau niste zgirieturi dind simultan o impresie de largime spatiala si de migală nervoasa care iti zgirie ochii. Süßmayr este un pictor care poate aborda orice dimensiuni, unele compozitii ale sale atingind proportii monumentale, desi nu reprezinta decit un sumbru interior de camera, cu un ecran luminat si caloriferul sau. Apoi avem in fata o imagine descompusa pina la abstractizare a unui piept de barbat pe care au fost tatuate niste semne energice si nu doar pur decorative.

A doua lucrare ce ne intimpina dupa intrarea in expozitia de la galeria Johnen-Schöltte deruteaza simturile vizitatorului. S-ar parea ca este numai o mare pinza alba pe care au fost lipite mici smocuri de vata muiata in vopsea neagra. Trebuie sa te apropii mult ca sa constati ca umbra pe care ar arunca-o aceste particule materiale este, la fel ca si ele, ceea ce trebuie numit un trompe-´oeil abstract. Este o culmea a virtuozitatii picturale, desi aceste termen suna ca o contradictie in termeni. Mai apoi si fotorealismul rezumativ al portretelor sau din compozitiile inscenate ca pentru o piesa de teatru, un tablou vivant sau o proba de filmare este realizat cu mijloace putine, dar nu usor de controlat, care, privite de aproape, devin fragmente abstracte.

Aceasta bivalenta a pictorului Süßmayr constituie un simbol al epocii noastre atit prin iconografie, cit si prin tehnica picturala, dovedind un curent de transcedere a post-modernismului. Un star ori un personaj anonim al strazii de azi au aceeasi nevoie de machiaj al vietii si sufera in egala masura riscurile existentiale pe care imaginea le constata cu o precizie de vis frumos in spatele caruia zace cosmarul. Florian Süßmayr nu este un caz singular in acest sens, dar nu se poate vorbi nici despre un curent artistic, ci mai degraba de o noua forma de angajare in viata sociala a concetatenilor nostri practicata de artisti. Se poate vorbi, in cazul sau, de imagini care demasca aparentele fara a distruge actorii ce le incarneaza. Folosirea indeminatica a petelor de culoare abstracte sterilizeaza aciditatea a ceea ce ar putea devia in realismul critic de trista amintire. Este o arta a secolului 21, marcata de televiziune si presa, de efigii sau poze grandios demagogice si comerciale. Merita a fi amintit si faptul ca in ultimii cinci ani preturile imaginilor lui Florian Süßmayr s-au dublat.