Cu destinaţia Europa: "Nu-mi pasă dacă mor"

Epuizat, Mohammed se aşează pe un trotuar. De acolo îi vede pe clienţii restaurantului de peste drum. Oamenii din local servesc mâncare caldă. El tremură de frig din toate încheieturile. Dar strânge din dinţi şi aşteaptă următoarea ocazie. Poate va reuşi să sară într-un camion cu destinaţia Europa şi să treacă nedescoperit de controalele de la frontieră.  

Mohammed nu este singurul copil din Nador în această situaţie. În oraşul de la Strâmtoarea Gibraltar sosesc copii din toate colţurile ţării. Toţi cu acelaşi scop: să ajungă în Europa. Ce îi determină să pornească în periculoasa aventură care le-ar putea aduce moartea? Şi cum se face că nici măcar condiţiile înfiorătoare în care trăiesc pe străzile oraşului nu-i sperie?

Mohammed are 12 ani. Vine dintr-un sat situat în inima munţilor Altas. A părăsit satul natal fiindcă aşa i-a cerut mama lui. Ea îşi doreşte ca băiatul să ajungă în Europa. Copilul vorbeşte numai limba berberă. "A zis că e nevoie doar să ajung la Nador apoi găsesc eu o portiţă ca să pătrund în Europa", spune Mohammed.

La început şi el a crezut că o să fie uşor. Între timp au trecut luni de zile de când trăieşte fără un acoperiş deasupra capului. "M-am căpătuit şi cu o infecţie la ochi din cauză că dorm pe lângă containerele de gunoi."

"Nu-mi pasă dacă mor"

Copiii din Nador care visează la un trai pe celălalt continent n-au reuşit nici măcar să ajungă în portul de plecare. Pentru drumul în portul învecinat, Beni Ansar, situat direct la graniţa cu enclava spaniolă Melilla, au nevoie de bani. Aşa că cerşesc prin intersecţii şi pe străzile oraşului. Pentru ei, Beni Ansar este poarta magică spre mult râvnita Europă. Fiindcă pe acolo trec camioanele pe care s-ar putea căţăra ei, chiar dacă îşi riscă viaţa. Unii nu se gândesc că ar putea nimeri sub roţile maşinii. Alţii ştiu, dar afirmă că nu le pasă.

Hamza are 13 ani şi spune că moartea nu-l sperie. Vine dintr-o localitate situată în centrul ţării şi este hotărât să încerce să ajungă în Europa până când va reuşi. "Nu-mi pasă că aş putea muri. Vreau să ajung în Europa fiindcă acolo se va ocupa cineva şi de mine. Acolo mi se oferă protecţie şi sprijin." Dar pentru Hamza şi alţi copii mai există şi alte pericole.

Abuzuri sexuale şi droguri

"Amin" este un adolescent în vârstă de 14 ani, de loc din oraşul Zakura, în sud-estul Marocului. De doi ani de zile încearcă să ajungă în Europa. Cu o voce scăzută, aproape şoptit, ne vorbeşte despre violenţe greu de imaginat pe străzile Nadorului. "În prima mea noapte aici am fost abuzat sexual şi fizic", povesteşte el. Mai multe nu vrea să ne spună. Şi ceilalţi copii vorbesc despre agresiuni sexuale, dar nu vor să intre în detalii.

Ca să uite, mulţi încep să ia droguri, spune "Amin". "Dintr-un copil care visa să ajungă în Europa pentru a-şi putea ajuta familia eu însumi m-am transformat într-un dependent de droguri fără adăpost." Când se lasă noaptea, zeci de copii pot fi văzuţi pe străzi. Pe chipuri li se citeşte dezamăgirea a încă unei zile irosite.

Iluzii false

În oraş trăiesc peste trei sute de copii care caută să ajungă în Europa, susţin reprezentanţii ONG-urilor active în regiune. Unii au închiriate camere de ocazie în cartierele de la periferie, alţii trăiesc pe stradă. Toţi fără acces la servicii medicale, la educaţie. Câteva iniţiative vin în sprijinul acestor minori. Măcar haine, pături şi o masă caldă să poată avea şi ei.

Alte campanii vizează reintegrarea minorilor în familiile lor sau informarea şi sensibilizarea părinţilor convinşi că Europa este tărâmul făgăduinţei (desigur, nu în sensul biblic) şi care nu cunosc pericolele pe care le presupune călătoria la care îşi îndeamnă copiii. În orice caz, imediat ce pe străzile din Nador se răspândeşte vestea că unul dintre ei a ajuns cu bine de cealaltă parte a frontierei, printre copiii care visează la un trai în UE sporeşte încrederea înşelătoare că şi ei vor reuşi cândva.

Autor: Elham El Talaby / CS