Cum a reusit Germania sa faca lustratia
9 decembrie 2019
Trecutul, chiar acela dur comunist, nu poate fi sters cu buretele, ci asumat pana la capat, fara contabilizari meschine, spune ambasadorul german Cord Meier-Klodt, care ne indeamna la o privire lucida, necantonata in stereotipuri si care sa vada mai departe de clivajul Est versus Vest. De pilda, Romania, dupa trei ani de avertismente europene, incepe sa fie promitatoare, iar romanii europeni ar putea sa se intoarca acasa.
Am inceput dialogul cu E.S., ambasadorul Germaniei la Bucuresti, de la oglinda in care privim, astazi, 30 de ani de la Cortina de Fier. Ce s-a intamplat in cele trei decenii? Cum arata astazi Europa, amenintata de populisme si noi forme de dezinformare?
Dar Romania? "Ultimii trei ani aici, in Romania, au fost intr-adevar foarte agitati. In orice caz, si pentru mine a fost o perioada intensa. In cateva randuri, impreuna cu partenerii nostri, ne-am exprimat in mod public ingrijorarile cu privire la calea urmata de Romania, mai ales in domeniul reformelor justitiei.
De asemenea, am lansat un apel de a fi respectate recomandarile Comisiei Europene sau ale Comisiei de la Venetia. In acest context, salut angajamentul foarte ferm al noului guvern de a lua in serios si de a pune in aplicare aceste recomandari. Este un semnal pozitiv".
Excelenta Voastra, marcarea a trei decenii de la caderea Cortinei de Fier va gaseste in Romania, tara care se afla, acum 30 de ani, de partea neagra a istoriei. Cum arata idealurile din 1989, astazi? Sunt suficienti 30 de ani pentru a vindeca o astfel de trauma? Vindecarea aceasta presupune mai degraba uitarea raului comunist sau, din contra, recuperarea prin memorie?
Fac o precizare: Nu sunt doar oaspete intr-o astfel de tara, ci si reprezint o tara a carei jumatate s-a aflat timp de multi ani de cealalta parte a Cortinei de fier si ai carei cetateni si-au dobandit libertatea acum 30 de ani printr-o revolutie pasnica.
Astazi - 30 de ani mai tarziu - si la noi isi pun, intr-adevar, multi intrebarea: cate dintre visurile si obiectivele pe care le aveam atunci, precum libertate si democratie, unitate si pace in Europa, am reusit, oare, sa le implinim?
Am doua raspunsuri la aceasta intrebare. In primul rand, sunt impotriva unei contabilizari meschine. S-a derulat totul atunci fara erori? A fost totul facut atunci cum trebuia? Desigur ca nu! Oare nu au promis unii din vest prea mult? Probabil ca da! A fost separarea in "invingatori si invinsi" ai Razboiului rece prea categorica? Cred ca da!
Dar nu trebuie sa permitem ca astfel sa fie minimalizate realizarile noastre istorice: au trecut abia 30 de ani, iar noi traim astazi intr-o Europa mai colorata, mai deschisa, mai libera. Avem deosebitul privilegiu de a trai in democratii in general stabile, de a ne bucura de libertatea de exprimare. De a putea calatori oriunde dorim.
Cine ar fi crezut, la scurt timp dupa schimbarea regimului comunist, ca Romania va deveni membru al Uniunii Europene deja in anul 2007? In prezent, Romania este o tara deschisa spre lume, moderna, cu un popor avid de noi experiente. Cu precadere tinerii sunt mobili si marcati de spiritul european. Nu exista nicio indoiala asupra valorilor pe care ei le reprezinta: valori europene, precum statul de drept, libertatea presei si o Uniune Europeana puternica.
Iar acum ajung la cea de-a doua parte a raspunsului. Trebuie sa facem totul pentru a apara aceste realizari de dimensiuni istorice in fata unor provocari complet noi: in domeniul securitatii interne si externe, in ceea ce priveste fluxurile migratorii globale si protectia climei globale. Anul 1989 nu a insemnat, desigur, "sfarsitul istoriei"!
Insa pasivitatea si indicarea greselilor de ieri nu reprezinta o solutie. Acestea sunt provocari actuale, pe care trebuie sa le abordam cu aceeasi hotarare si aceeasi energie care au dus acum 30 de ani la caderea Zidului Berlinului. ...
Una dintre marile teme postcomuniste a fost aceea a lustratiei. In Romania, nu s-a facut, iar acest fapt e perceput ca unul dintre marile esecuri. In Polonia, s-a facut, dar rezultatele acestui proces au pastrat, in continuare, clivaje, polarizari in societate. Germania pare a fi singurul exemplu pozitiv. Cum a reusit Germania?
Experienta noastra din Germania a demonstrat in mod clar ca investigarea si constientizarea la nivelul societatii a capitolelor intunecate ale propriei istorii sunt importante si vindecatoare. Numai in acest fel poate fi depasita povara istorica, asigurandu-se totodata o abordare constructiva si de viitor a acesteia.
Este un proces dureros, care necesita timp si caruia, mai ales, nu i se pune punct.
Fiindca atitudinea de "a sterge cu buretele" n-ar reprezenta o asumare a trecutului, ci o reprimare - iar acest lucru n-ar fi corect nici fata de victime, nici fata de generatia care a supravietuit acelor vremuri grele.
Un astfel de proces de analiza implica, desigur, si niste dezbateri incinse, care pot, la randul lor, sa dezbine.
De exemplu, discutia actuala daca RDG a fost un "Unrechtsstaat" (un stat de "nedrept"). In ea se regaseste teama ca o astfel de notiune sa nu devalorizeze intregi concepte de viata si identitati ale oamenilor din fosta Germanie de Est.
Presedintele federal Steinmeier a avertizat recent in mod public asupra faptului ca multi est-germani inca nu se simt suficient de ascultati sau intelesi.
Dupa cum vedeti, si in Germania ne aflam in plin proces de aprofundare a acestui capitol. Acest proces nu va fi niciodata perfect, insa nu trebuie sa constituie un pretext de a nu incerca sa scoatem la lumina trecutul in cel mai bun mod posibil.
AICI cititi interviul integral pe Ziare.com