Cum să transformi veşmintele măicuţelor într-un "little black dress"

Pasiunea pentru modă a tinerei Gabrielle "Coco" Chanel a început într-o mănăstire. De la vârsta de 11 ani, fetiţa născută în 1883 în orăşelul francez Saumur a fost crescută, după moartea părinţilor, de călugăriţe. Filmul lui Anne Fontaine surprinde scenele în care Coco (în interpretarea actriţei Audrey Tautou), aflată la vârsta adolescenţei, admira veşmintele sobre şi negre ale maicilor ca simboluri ale unei noi eleganţe, care renunţă la detalii inutile. Mai târziu, Chanel avea să revoluţioneze rochiile de seară. Acestea au devenit scurte, simple, şi de cele mai multe ori negre şi aveau să intre în istorie sub denumirea "little black dress". Nici până astăzi nu şi-au pierdut farmecul.

Dincolo de zidurile mănăstirii, tânăra Coco a ales drumuri cu totul diferite, câştigându-şi iniţial pâinea ca dansatoare şi cântăreaţă. Mai târziu a devenit croitoreasă. Cu ajutorul financiar al unui amant bogat pe nume Etienne Balsan, talentata tânără şi-a deschis în 1910 un atelier propriu de pălării. Numai un an mai târziu, a înfiinţat prima ei casă de modă la Paris, primind un credit de la următorul amant, englezul Arthur Boy Capel. Revista Vogue elogia noul stil drept "simbol al eleganţei", care a pus bazele unei mode feminine şi în acelaşi timp funcţionale, cu linii clare şi culori monocromatice. După doar câţiva ani, tânăra a devenit şi simbolul femeii independente, reuşind să conducă o casă de modă cu peste 300 de angajaţi. Odată cu succesul financiar, i-a returnat rapid împrumutul lui Arthur Capel. În 1936, când a izbucnit prima grevă la casa de modă Chanel, fosta croitoreasă avea deja 4.000 de angajaţi.

Audrey Tautou: "Nu ştim prea multe despre tinereţea lui Coco Chanel"

În filmul "Coco avant Chanel", actriţa Audrey Tautou îmbină spiritul liber, inteligenţa şi pragmatismul legendarei creatoare de modă cu duritatea unei femei de afaceri care îşi doreşte succesul cu orice preţ într-o lume dominată de bărbaţi, dar şi cu melancolia creatorului de artă care se apropie de perfecţiune doar cu preţul singurătăţii şi al suferinţei personale. Pentru a ilustra acest aspect, regizoarea Anne Fontaine se concentrrează asupra tristei poveşti de dragoste dintre Coco Chanel şi Arthur Boyd Capel, care era căsătorit cu o englezoaică din cercurile aristocratice. Iubirea neîmplinită, care a sfârşit tragic - Capel a murit într-un accident de maşină - e compensată în artă, prin multă disciplină şi abnegaţie.

Actriţa Audrey Tautou a mărturisit că acest rol a fost deosebit de dificil:

"Nu mi-a fost frică să interpretez rolul unei figuri de proră a lumii moderne. Temerile mele erau legate de dificultatea de a juca o femeie celebră, despre care nu ştim prea multe. Există foarte puţin material istoric despre tinereţea lui Coco Chanel, deci tocmai despre perioada prezentată în acest film. De aici rezultă o libertate în interpretare care mi s-a părut deopotrivă fascinantă şi înspăimântătoare. Talentul lui Coco a fost descoperit rapid, iar capacităţile ei ieşite din comun au ajutat-o să-şi ascundă slăbiciunile."

Pelicula Annei Fontaine nu se opreşte asupra părţii întunecate a biografiei legendarei Coco Chanel, care a colaborat mai târziu cu naziştii, motiv pentru care a căzut în dizgraţie după sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Autorităţile franceze au arestat-o pentru colaborarea cu regimul hitlerist, dar a fost eliberată la scurt timp. Mai târziu, Chanel a plecat în exil în Elveţia şi nu s-a întors la Paris decât în 1954.

Autor: Alexandra Sora
Redactor: Medana Weident