Cum se poate dezamorsa pericolul terorist?

Ministrul britanic de interne, Charles Clarke, a publicat o listă de „comportamente inacceptabile”, care urmează să antreneze expulzarea ori să justifice interdicţia intrării în ţară a celor ce se fac vinovaţi de ele. Demersul, menit să amelioreze lupta contra terorismului a stârnit contorverse şi critici dintre cele mai virulente, încă înainte de a prinde contur.

„Regulile jocului s-au schimbat”, reliefase la 5 august premierul britanic Tony Blair. Cum anume s-au schimbat, aflăm din lista dată miercuri publicităţii de ministrul său de interne.

In esenţă, oficialităţile britanice şi-au propus să adopte o atitudine net mai fermă faţă de terorişti şi simpatizanţii lor, decât au făcut-o vreodată. „Londonistan”, cum era numită metropola de peTamisa de către islamişti, urmează să redevină Londra şi să-i expulzeze din Regatul Unit atât pe terorişti cât şi pe simpatizanţii lor. „Demersul e cu atât mai necesar cu cât”, conform Home Office-ului, „ameninţarea teroristă continuă să fie reală în Marea Britanie astfel încât e normal ca guvernul să întreprindă tot ce-i stă în puteri spre a elimina pericolul”.

Dar ce este un comportament inacceptabil, câtă vreme ce Adunarea Generală a ONU, copios dominată de statele arabe şi islamice n-au reuşit până în prezent să cadă de acord nici măcar asupra unei definiţii general acceptate a terorismului? Nu puţini justifică terorismul, calificându-l drept „luptă pentru libertate”, inclusiv când violenţele se îndreaptă împotriva unor civili neînarmaţi, de pildă asupra unor femei, bărbaţi sau copii israelieni.

Lista lui Clarke specifică aşadar că un comportament inacceptabil , justificând expulzarea sau interdicţia intrării în ţară, este bunăoară „instigarea la violenţă teroristă, justificarea sau glorificarea celei religioase, încercarea de a provoca acte teroriste, ori incitarea la ură care poate duce la violenţe între diversele comunităţi”. Toate acestea verbal, sau în scris. Ar urma desigur să fie expulzaţi sau împiedicaţi să pătrundă în ţară şi toţi cei care abuzează în acest sens de autoritatea şi profesiunile lor, de pildă cadrele didactice sau lucrătorii sociali. Vizaţi sunt, evident, toţi cetăţenii străini rezidenţi sau nu. Sau, după cum a precizat Clarke, „toate persoanele care doresc să vină, ori sunt aici şi pe care nu le vrem. Cu alte cuvinte, cele ale căror nume se află pe această listă nu vor primi vize de intrare sau vor trebui să părăsească ţara, indiferent cum au sosit”.

E clar? Deloc, sunt de părere criticii acestui demers, atrăgând atenţia asupra ceea ce unii au numit „graniţele fluide” dintre noţiuni şi asupra dificultăţii unei definiri juridice a comportamentului inacceptabil, care să nu poată fi respinsă de către curţi şi complete de judecată.

Că răbdarea guvernului britanic s-a cam epuizat se ştie. La 11 august, oficiul britanic pentru imigrări trimisese după gratii 10 cetăţeni străini, calificaţi drept un pericol pentru securitatea naţională. Printre ei şi Abu Kutada, un palestinian din Iordania, considerat a fi şeful spiritual al reţelei teroriste islamice Al Kaida în Europa.

Pe de altă parte însă, Clarke a insistat că guvernul londonez nu intenţionează „să sugrume libertatea de expresie ori dezbaterea legitimă asupra religiilor şi altor teme”. Sub primarul său cu simpatii comuniste, Ken Livingstone, „Londonistanul” a devenit celebru ca patrie adoptivă a unui mare număr de imami radicali şi de islamişti extremişti care au transformat capitala britanică în teatru de operaţiuni propagandistice.

Totuşi, nu e deloc clar cum vor putea fi expulzaţi indivizii în chestiune, în ciuda implicării lor evidente în crearea atmosferei care a dus la săvârşirea de către cetăţeni britanici de religie musulmană imigraţi, ori de către descendenţii acestora, a băilor de sânge teroriste din metroul londonez. Chiar dacă judecătorii vor sfârşi prin a admite conceptul de „comportomant inacceptabil”, cum ar putea fi trimişi cei expulzaţi în ţări care aplică pedeapsa capitală? Doar prin încgeierea de acorduri bilaterale, prin care ţările în chestiune să se angajeze că nu-i vor schingiui şi nu-i vor codamna la moarte pe extremiştii repatriaţi. Până în prezent, Marea Britanie n-a semnat decât cu Iordania o convenţie de acest tip. Germania, care l-a expulzat în Turcia pe „califul din Koeln” Kaplan a încheiat un acord similar cu Ankara.

În Anglia nu puţini se întreabă dacă lista se va aplica şi celor care justifică terorismul sinucigaş palestinian, ai cărui simpatizanţi sunt frecvenţi nu doar printre musulmanii britanici. Incât e foarte probabil ca persoanele vizate de lista lui Clarke să recurgă la avocaţi, să invoce libertatea de expresie şi să facă uz de toate subterfugiile imaginabile spre a torpila în justiţie expulzarea lor. Printre adversarii cei mai înverşunaţi ai măsurii propuse de ministrul de interne e de altfel chiar primarul Londrei, Livingstone, care crede că lista l-ar fi vizat acum 20 de ani şi pe Nelson Mandela, şi campania de bombradamente împotriva regimului de apartheid din Africa de sud. O opinie similară a exprimat şi liderul musulman Asghar Bhukari, amintind că însăşi soţia lui Tony Blair a exprimat la un moment dat înţelegere pentru teroriştii sinucigaşi palestinieni. Demnitarul islamic, potrivit căruia statul evreu i-ar teroriza pe palestinieni ar dori, ca atare, ca măsurile anunţate de Clarke să-i vizeze şi pe cei care consideră legitime lichidările de extremişti palestinieni de către forţele de securitate israeliene.