Cum vede scriitorul Norman Manea pandemia

Norman Manea, iată că experimentăm o nouă formă de închidere a societăților, de astă-dată din cauza unei pandemii. Cum ați resimțit această închidere?

Am resimțit-o ca o reluare ”globală” de data asta a agresiunii totalitare de natură politică sau religioasă, pe care omenirea a trăit-o în alte perioade istorice.

Deosebirea, deloc minoră, este natura criptică a actualei dezumanizări, greu de neutralizat, ca și răspunsurile oficiale neomogene și consecințele lor populare față de amploarea cataclismului.

Sentimentul predominant e cel de frică. Întrebarea e în ce măsură această frică este speculată, folosită de liderii politici, pentru a crea regimuri autoritare. Avem, astăzi, în lume mai multe forme de regimuri politice autoritare decât democrații.

Tirania are de data asta de partea ei misterul, nefiind o nocivă acțiune umană, ci a naturii însăși, înveninată brusc și enigmatic.

Frica este și ea globală, greu de localizat și contracarat, din cauza premiselor ei instantanee și direct dependentă de jocul malefic al destinului.

Complicitatea cu dezastrele sociale ale înveninării este evidentă, ceea ce stimulează supravegherea autoritară a consecințelor populare.

O bună parte din viață s-a mutat online. Pe Facebook, pe Instagram, oamenii par cu toții fericiți. Asta îmi amintește de titlul cărții, pentru mine e unul dintre cele mai bune titluri din literatură, Fericirea obligatorie. Cât de autentică vi se pare această identitate de social-media? Aveți un cont de Facebook.

Da, urmăresc adesea programul Facebook. Ca un divertisment de relaxare.

Dacă e vorba de fericire, m-aș îndoi că e autentică.

De câteva săptămâni, tema mare care vine din SUA nu mai e cea legată de coronavirus, ci cea legată de rasism. Dezbaterea a pornit de la uciderea lui George Floyd, dar a ajuns la vandalizări de monumente. Exagerează știrile? Care e, de fapt, discuția?

Rasismul este longeviv în această țară a imigranților și a diversității.

Libertatea a indus în eroare mulți asupriți și visători, dispuși să armonizeze principiile democrației și natura rareori democratică a oamenilor.

Sub Statuia Libertății, reacția de revoltă și revendicări este adesea brutală.

Închisorile americane sunt vaste și neîncăpătoare, legile sunt adesea dure. Toate astea nu anulează, chiar când contrazic, principiile de bază pozitive și stimulatoare ale statului american. 

Norman Manea, mai mereu când ni se întâmplă ceva rău, promitem că, dacă scăpăm și de asta, vom deveni mai buni. E o formă de negociere aici. Cum credeți, ne va face mai buni acest rău care ni se întâmplă sau, din contra, instinctele mai rele vor câștiga?

Aș avea o evaluare istorică mai sceptică. Deși deceniile de după ultimul război au fost relativ mai pașnice, nici în această perioadă nu au lipsit focarele de conflict și pustiire.

Ca să nu mai amintim evenimentele dezastruoase din trecutul omenirii.

Și acum, când privim la conducerea caricaturală și catastrofală a Americii actuale sau la imaginile avertizoare ale Rusiei și Chinei, Iranului și Coreei de Nord sau ale altor focare gata să explodeze, n-am avea motive de liniștire.

Suceava, orașul unde v-ați născut și unde ați trăit atâta vreme, a fost cea mai lovită de pandemie. La fel, New York-ul, orașul în care locuiți astăzi. Citiți, aflați vești despre Suceava?

N-am prea făcut de râs cetatea de scaun a Moldovei când am trăit în ea, nici când m-am mutat la București, Berlin sau New York.

Izbânzile mele mari sau mici, câte au fost să fie, n-au prea interesat însă protipendada provincială comunistă sau postcomunistă locală.

Sunt atent însă la știrile despre Suceava și am fost impresionat de dezastrul medical al recentei epidemii de coronavirus. Nu știu dacă interesul cu care urmăresc, totuși, puținele știri sucevene nu a arătat o retardare regretabilă.

Citiți articolul integral AICI.