Cumpăna PSD

Vicepremierul Liviu Dragnea a fost trimis în judecată în dosarul privind referendumul din 2012, fiind acuzat că “a coordonat un mecanism complex având ca scop fraudarea rezultatelor privind participarea la vot”. Rechizitoriul parchetului arată în prealabil că instituirea unui cvorum la referendum a schimbat priorităţile partidelor îndemnând pe liderii USL să caute cu toate mijloacele să stimuleze participarea la urne. Dar dacă în principiu, stimularea prezenţei la urne este legitimă şi chiar dezirabilă, Parchetul susţine că a descoperit o serie întreagă de mijloace ilegale prin care cel care a coordonat desfăşurarea referendumului de demitere a încercat să sporească numărul voturilor. Este primul mare dosar privitor la frauda electorală din toată istoria democraţiei recente.

În acelaşi timp dosarul lui Dragnea este şi o teribilă lovitură politică împotriva principalului partid de guvernământ. Al doilea om în partid şi în guvern va fi probabil nevoit să demisioneze chiar dacă prima sa reacţie a fost să rămână pe poziţii. «Mie îmi cere demisia domnul Traian Băsescu? Domnului Traian Băsescu i-au cerut demisia 7,4 milioane de oameni. Cine credeţi că ar trebui să plece?».

Dar eventuala sa demisie nu este una ca oricare alta. Căderea sa politică va avea reverberaţii foarte puternice în sânul partidului social democrat, căci Liviu Dragnea a fost perceput ca unul dintre eroii campaniei anti-prezidenţiale care şi-a asumat cu îndrăzneală riscuri majore, mizând totul pe victorie. Acum după ce a primit lovitura parchetului, Dragnea pare să fie un Patrocle al PSD într-o epopee politică care a antrenat mari resurse emotive. Comparaţia nu e gratuită. În sinea lor, social democraţii aspiră acum din nou la o revanşă împotriva preşedintelui (Hector), dar în acelaşi timp au îndoieli că Victor Ponta este Ahile.

Şi aici se află marea cumpănă a PSD şi sursa poate a unor posibile tulburări, căci Victor Ponta ar putea fi acum acuzat sub impulsul emoţiei că, prin inabilitatea sa personală, a cedat în faţa preşedintelui în cazul procurorilor. Declaraţiile recente ale lui Victor Ponta prin care justifică schimbarea lui Lucian Papici ar fi mai curând manifestarea unui sentiment de culpabilitate şi a unei slăbiciuni decât a forţei politice. În orice caz, primul ministru nu poate evita căderea lui Dragnea decât pe termen scurt. Chiar dacă autoritatea sa în partid va avea de suferit, susţinerea colegului îi va crea dificultăţi mai mari ca şef al Guvernului. De altfel, presiunea asupra lui Dragnea a devenit cu atât mai mare cu cât Varujan Vosganian, aflat într-o situaţie asemănătoare, a demisionat.

Să reluăm povestea în alţi termeni. Dacă din punct de vedere legal este posibil ca Liviu Dragnea să fi abuzat de prerogativele sale, el şi companionii de luptă politică s-au considerat pe deplin acoperiţi din punct de vedere moral, căci adversarii (forţele pro-prezidenţiale) reuşiseră să impună la referendum condiţii aproape imposibil de satisfăcut. În plus preşedintele Traian Băsescu care anunţase că va lupta fair play, a sfârşit prin a solicita boicotul la finele primei săptămâni de campanie, încălcându-şi propriile angajamente.

Am arătat în repetate rânduri că un cvorum de 50% în condiţiile în care cel puţin 2 milioane de alegători nu mai au reşedinţa în ţară pare mai curând o formă de bloca o consultare populară. Nicăieri de altfel în Europa nu mai există aceste reguli paralizante.

Dar cu toate acestea, constrânsă de contextul politic extern, USL sfârşise în vara anului trecut prin a accepta aceste regului, pe care, odată asumate, ar fi trebuit să le şi respecte.