Cutiile negre ale Covid și bilanțul lor

Într-o criză fără precedent precum Covid greșelile individuale și de sistem sunt inevitabile. Este însă evitabil să nu insiști în eroare după ce ea devine clară. Așa cum evitabil este să nu încerci să reinventezi apa caldă prin metode al căror rezultat este un sloi de gheață.

În interviul exclusiv acordat SpotMedia.ro, prof. univ. dr. Gheorghe Andrei Dan, șeful Secției clinice de cardiologie și al Clinicii Medicale Colentina, explică exact ce erori letale au fost făcute în România.

Ele au început cu crearea spitalelor distincte Covid și cu internarea asimptomaticilor:

Între pacientul infectat, depistat, trimis către spital și pacientul externat sau decedat de Covid este o cutie neagră despre care se vorbește foarte puțin. O cutie neagră nefericită și neeuropeană numită ‘spitalul Covid’

Spitalele Covid au fost o soluție simplă de a scăpa de prezența pe stradă a bolnavului Covid.

În martie, nețînând cont de reguli europene ale dreptului omului, pacienții asimptomatici au ajuns în spitale Covid unde au fost ’deținuți’ până la negativare.

Ei au dispărut din statistica stradală, dar au încărcat aceste spitale cu pacienți în secții de specialitate.

Explicația concentrării, pentru început, putea exista: lipsa de resurse. Nu existau echipamente pentru cadrele medicale, nici măcar măștile nu erau chiar la discreție. Și atunci ce și cât ai dirijezi spre câteva spitale.

Cazurile erau atunci foarte puține, deci spitalele de boli infecțioase ar fi fost suficiente. Dacă nu internam și asimptomaticii. O eroare fundamentală autohtonă 100%.

Din cauza ei a fost nevoie de mai multe spitale Covid în care stăteau oameni clinic sănătoși. Și tot din cauza ei oamenii au devenit tot mai reticenți la testare, să se ascundă.

Cunosc personal cazul unui “pozitiv” ținut 3 săptămâni închis în “Matei Balș” fară să fi strănutat măcar o dată. Omul e ieșit de acolo depresiv și nimeni din anturajul lui nu a mai acceptat vreo testare indiferent ce suspiciune a avut.

De aceea, pentru toți cei ținuți închiși fără simptome au fost ratați cine știe de câte ori mai mulți care nici măcar n-au vrut să afle dacă sunt sau nu infectați ca să nu fie închiși.

După ce chestiunea echipamentelor a fost rezolvată nu mai exista nicio justificare pentru a nu ne alinia la soluțiile din restul țărilor, măcar în spitalele unde puteau fi create circuitele diferite, adică un număr foarte mare. Mai ales că, la un moment dat, din fericire, s-a terminat și inepția internării asimptomaticilor.

Diferențierea era oricum iluzorie.

Bolnavii Covid asimptomatici, dar cu alte afecțiuni oricum intrau în toate spitalele și stăteau acolo până să fie testați. Când ai transmitere comunitară, cum să mai crezi că poți pune bariera? De ce să-l mai muți, mai ales dacă trebuie să-l iei la propriu de pe masa de operație?

În plus, nimeni nu pare să se fi gândit ce sarcină uriașă cade pe infrastructura spitalelor Covid.

Terapia Covid presupune un consum foarte mare de oxigen și curent electric. O secție, două în fiecare spital înseamnă o diluare a acestei presiuni în sistem la nivel suportabil/spital. Dar când tot spitalul e doar Covid, nu e de mirare că instalația electrică cedează și că tot spitalul e îmbibat cu oxigen, deci devine un fel de bombă cu ceas.

Nici „Balș” sau „Victor Babeș” nu ar fi trebuit să fie 100%. Ce s-a întâmplat cu toată patologia infecțioasă obișnuită a acestor spitale?

Puteţi citi interviul integral AICI.