De ce la germani Revelionul se cheamă Sărbătoarea de Silvestru?

Ultima zi din an are o semnificaţie aparte pentru mai toţi oamenii. Se face bilanţul ultimelor 12 luni, se ia rămas bun de la evenimente încheiate şi se priveşte cu bucurie, câteodată şi cu îngrijorare, la cele 365 de zile care vor veni.

Papa Silvestru I a dus o viaţă plină de înţelepciune, a fost un om al faptelor, mai puţin al vorbelor. Data naşterii sale este necunoscută, singura presupunere veridică este că s-a născut la Roma, unde şi-a petrecut cea mai mare parte din viaţă. 31 decembrie, anul 335, este data la care Silvestru I a trecut la cele veşnice, iar în 813, ziua a fost preluată în calendarul bisericesc în semn de preţuire a Suveranului Pontif. Până în 1691 au existat însă probleme datorită diferitelor calendare – iulian şi gregorian – dar Papa Inocenţiu XII-lea a stabilit atunci ziua de 1 ianuarie drept începutul noului an pentru întreaga biserică catolică.

Există numeroase legende despre viaţa lui Silvestru I. Una dintre ele ne spune că l-ar fi vindecat miraculos pe Împăratul Constantin. Suveranul s-a botezat apoi, în semn de recunoştinţă, şi a declarat creştinismul religie oficială în Imperiul Roman, cu Papa Silvestru I la şefia Vaticanului.

Suveranul Pontif a rămas însă în amintirea credincioşilor în special datorită angajamentului său pentru libertatea religiilor şi împotriva asupririi creştinilor. El a convertit la creştinism mai mulţi preoţi păgâni, a ucis balauri în semn de cucerire a răului şi a vindecat bolnavi. În calitate de „mesager al păcii”, Silvestru I apare în sculpturi sau picturi cu o ramură de măslin în mână. Şi pentru că o dată ar fi readus la viaţă un taur, el a fost numit şi protectorul animalelor domestice.

Mai presus de toate însă, Silvestru I a fost un om liniştit, modest şi umil. Iar faptul că în zilele noastre, sărbătoarea ce îi poartă numele este acompaniată invariabil de artificii, zgomot şi petreceri până în zori probabil că l-ar irita pe bună dreptate...