De ce nu ne mai scriem scrisori?

La prima vedere răspunsul la întrebarea „De ce nu ne mai scriem scrisori?” este simplu: trăim într-un ritm infernal, iar lipsa de timp ne-a obligat de la an la an să comunicăm tot mai mult prin internet şi prin telefonul mobil. În parte, lucrurile chiar stau în felul acesta. Preferăm să le cumpărăm părinţilor noştri din provincie sau dintr-un alt oraş un telefon mobil, astfel că putem să vorbim cu ei în orice zi şi la orice oră. Ei nu trebuie decît să apese pe tasta verde, cînd sună telefonul, ca să ne poată auzi. Nu e complicat.

Dar cauza pentru care am renunţat, ba chiar am uitat să ne mai scriem scrisori eu cred că este una mai profundă. Ea ţine de lipsa noastră de comunicare, altfel spus, de golul nostru sufletesc. Spre deosebire de comunicarea prin internet sau telefonul mobil, scrierea unei scrisori implică a fi alături de celălalt, a te gîndi la el, a-l avea în gînd pînă ce primeşti răspunsul. La fel cum aşteptarea răspunsului de la tine implică aceeaşi prezenţă sufletească din partea celuilalt. În felul acesta lungul şir al aşteptărilor, uneori cu emoţii sau chiar cu grija că scrisoarea de la cel drag nu mai vine, se constituie într-o comunicare durabilă şi profundă, uneori fără sfîrşit.

Dacă s-ar realiza un studiu sociologic în rîndul adolescenţilor, s-ar constata că un procent infim i-ar reprezenta pe aceia care au scris măcar o singură scrisoare. Şi nici aceste scrisori nu ar fi în primul rînd unele „de suflet” – pentru că există printre adolescenţi ideea stupidă că un sentiment pus pe hîrtie poate la un moment dat să compromită, întrucît hîrtia rămîne, pe cînd o relaţie poate oricînd să se încheie.

Dar, ce vorbesc eu de adolescenţi, cînd nici măcar intelectualii nu îşi mai scriu scrisori, nu mai poartă dialoguri ale ideilor sub forma corespondenţei? Desigur că astfel de dialoguri nu se prea poartă la noi nici în public, dar ce le împiedică să se desfăşoare în formă privată?

Răspunsul meu este următorul: cînd scrii celuilalt şi ştii că el e singurul destinatar, asta te obligă la un plus de cinste şi onestitate. Cînd scrii celuilalt, dar în mod public, te adresezi de fapt publicului larg, pierzîndu-l din vedere tocmai pe adevăratul destinatar.