De la Potemkin şi Lenin, la Stalin şi Putin

Ediţia de marţi a cotidianului german semnalează că poliţia „a sechestrat computerele opoziţiei şi îi atacă pe oamenii care asediază cartierul guvernamental”.

Ziarul din München nu nutreşte nici o urmă de simpatie pentru măsurile represive adoptate de unităţile speciale ale serviciilor secrete ale autoritarului regim de la Kiev, în frunte cu Viktor Ianukovici.

Întrucât Ianukovici a hotărât nu numai să pună capăt apropierii ţării sale de Europa, ci şi să re-subordoneze Ucraina Kremlinului, o serie întreagă de protestatari continuau marţi să sfideze frigul şi frica de represiune demonstrând în capitala ucraineană.

Pentru ce anume luptă aceşti oameni se ştie. „Decapitata şi dărâmata statuie a lui Lenin din centrul Kievului simbolizează miza acestei lupte", relevă ziarul italian La Repubblica, amintind că „marea parte a ucrainenilor se opune proiectului Putin, care vrea să le readucă ţara sub autoritatea Moscovei”. Lenin, mai relevă editorialistul italian, „a fost tatăl Uniunii Sovietice, statul care i-a împilat pe ucraineni timp de 70 de ani”. Încât conflictul începe să fie, potrivit aceluiaşi observator, unul opunând Ucraina şi ideea ei naţională, Rusiei, precum şi neo-imperialismului ei.

Nu întâmplător, confruntarea protestatarilor pro-europeni cu aparatul represiv al lui Ianukovici „devine din ce în ce mai periculoasă”, după cum se teme ziarul olandez de Volkskrant, iritat de imixtiunea, de partea demonstranţilor, a naţionaliştilor radicali, ca şi, de cealaltă parte, a serviciilor secrete. Aceste servicii, scrie ziarul, „şi-au sporit în ultimele zile presiunile, avertizând că urmează să deschidă o anchetă împotriva liderilor opoziţiei, sub acuzaţia unei prezumtive tentative de lovitură de stat”.

E vorba, după cum precizează acelaşi cotidian, „de o strategie care aminteşte de cea aplicată de Rusia lui Putin în operaţiunea de amuţire a unor segmente considerabile ale opoziţiei”. Or, această strategie „nu e lipsită de riscuri” pentru Ianukovici. Fiindcă, după cum scoate în evidenţă ziarul din Amsterdam, „ea ar putea redeclanşa Revoluţia Portocalie care, în 2004, a rupt gâtul forţelor pro-ruse”.

Cercul s-ar închide, iar Putin ar pierde în acest caz pe mâna lui. Ziarul francez l'Union vede de altfel Revoluţia Orange relansată şi se întreabă, îngrijorat, când anume va sări Uniunea Europeană în ajutorul acestor protestatari ucraineni ce sfidează gerul năprasnic de la Kiev spre a-şi demonstra dârzenia în lupta pentru ea şi pentru valorile ei democratice.

Un gest în direcţia Rusiei a făcut şi preşedintele Germaniei, Gauck, care, fără să-şi explice decizia, a hotărât să nu se deplaseze la Jocurile Olimpice de iarnă, organizate la Soci, în Rusia. Gazeta Wyborcza afirmă că, deşi acest demers „constituie un boicot al şefului statului german, care va complica şi mai mult raporturile dintre Europa şi Rusia, preşedinte nu putea să acţioneze altfel".

„Omul politic care a contribuit ani la rând la construcţia unei societăţi democratice în Germania nu putea pune umărul la edificarea potemkiniadei din satul olimpic de la Soci. Gauck nu se putea arăta alături de un ins ce supune ţările vecine presiunilor şi strânge sistematic, de ani de zile, menghina în care a vârât societatea rusă”, notează ziarul polonez.

În schimb, cotidianul berlinez de stânga Tagesspiegel îl critică pe Gauck, crezând că preşedintele ar trebui să-i urmeze pe sportivi şi să se ducă la Soci, evitând să-l vexeze pe liderul rus. „Comportându-se neclar, Gauck permite să i se interpreteze gestul ca un afront conştient împotriva lui Putin. Or, ca persoană particulară, Gauck poate face ce vrea, dar ca şef al statului, nu. Fiindcă, în această calitate, ar trebui să se gândească la interesele întregii ţări”, mai afirmă, urzicat, ziarul berlinez.

Pare s-o facă în schimb Putin, care, potrivit ziarul moscovit Wedomosti, a hotărât să transforme agenţia Ria Novosti (laolaltă cu Vocea Rusiei) într-un „nou aparat de propagandă al statului”. Ca director general al noului organ, numit Rossija Segodnia, Putin l-a numit pe „Dmitri Kisseliov, cunoscut pentru ieşirile lui homofobe şi comparaţiile dintre Putin şi Stalin. Imaginea lui Kisseliov nu admite vreo incertitudine...Kremlinul a înţeles că a pierdut bătălia pentru convingerea celor educaţi. N-are nici puterea, nici voinţa de a susţine un dialog despre valori. Aşa că, în loc de cultură, mizează pe ideologie, iar în loc de informare, pe propagandă”.