Democraţia în pericol

„In România, la un an de la aderarea la UE, reforma în justiţie a stagnat, dominantă fiind criza internă”, relevă cotidianul austriac Die Presse. „La cîteva luni după integrare”, scrie ziarul, „a fost demisă Monica Macovei, considerată în UE un garant al reformei justiţiei, iar perpetua luptă politică internă dintre preşedinte, guvern şi opoziţie a părut să absoarbă toate energiile. Încît grupările civice deplîng faptul că România şi-a irosit şansa de-a-şi ameliora imaginea,... iar ţara pare să se fi îndepărtat de idealul unei justiţii independente”.

Absenţa independenţei, de-această dată a comisiei electorale de la Nairobi, e şi laitmotivul multor editoriale consacrate tulburărilor din Kenia. Declarîndu-l preşedinte pe actualul deţinător al funcţiei, această comisie a încercată zadarnic să-i confere lui Kibaki o aparenţă de legitimitate, relevă Neue Zuercher Zeitung din Elveţia. In ce-l priveşte, „şeful statului kenian, care se pusese cîndva în scenă ca un promotor al democraţiei, şi-a scos mai nou masca, încercînd să împiedice alternanţa la putere”, constată Der Standard din Viena.

El Pais de la Madrid se teme că „frauda electorală keniană va incendia această ţară, una dintre cele mai stabile şi prospere de pe continentul african”. Financial Times cere occidentului „să-l oblige pe Kibaki” să admită ilegitimitatea guvernului său şi să abandoneze puterea, refuzîndu-li-se lui şi alor săi vize de intrare în statele apusene. Sancţiuni revendică ziarul şi pentru şeful opoziţiei keniene, Odinga, „pentru cazul în care se dovedeşte că acesta instigă la violenţe”. Şi ziarul german Badische Zeitung se arată alertat. Kenia, scrie ziarul,” e în pericol să se rupă sub povara unui conflict etnic. Kibaki şi adversarul său Odinga reprezintă două grupuri etnice a căror duşmănie s-a adîncit din pricina nepotismului precaticat de preşedinte şi a promisiunilor sale neonorate”. Va fi greu „să se mai stingă focul acestei vrăjmăşii. Iar ralierea Keniei la războiul antiterorist nu trebuie să mai fie un motiv pentru SUA să închidă ochii în faţa regimului de la Nairobi”, mai scrie ziarul din Baden.

Sueddeutsche Zeitung din Muenchen se întreabă ce va face armata, şi evidenţiază caracterul „cu totul exploziv” al unei situaţii mai dificile „decît toate prin care a trecut Kenia, de la obţinerea independenţei sale încoace”. In fine, Rheinpfalz din Ludwigshafen relevă că „şi în Europa sunt destui lideri prea puţini capabili să se despartă de putere”, chiar dacă unii şefi de guvern, precum Schroeder şi Berlusconi au sfîrşit totuşi prin a-şi asuma înfrîngerea. In ce priveşte Kenia, democraţia în această ţară nu va învinge „decît dacă SUA, Marea Britanie şi UE vor exercita presiuni masive asupra executivului kenian”.

Dar ce ar mai putea salva oare democraţia pakistaneză? Cu doar cîteva zile în urmă, Sueddeutsche Zeitung din Muenchen sublinia că asasinatul căruia i-a căzut victimă Benazir Bhutto ar putea provoca „implozia acestei ţări”. Ziarul italian Corriere della Sera comentează tăcerea grea pe care a păstrat-o pînă azi preşedintele pakistanez Pervez Musharraf. „Popularitatea sa n-a fost niciodată mai redusă”, notează cotidianul milanez, iar „muţenia lui este expresia uriaşelor greutăţi în care se găseşte şeful statului pakistanez în urma atentatului asupra lui Bhutto”.