Despre Boris Elţîn, numai de bine...

A fost Boris Elţîn cel mai mare reformator al Rusiei, cum într-un ultim omagiu, îl caracteriza Boris Berezovski? Destinul său a fost unul „tragic” cel puţin conform declaraţiilor făcute de Mihail Gorbaciov la vestea stingerii din viaţă a celui care de pe pîrtia Perestroicii a lansat Rusia pe esplanada democraţiei, a reformelor şi a libertăţii, chiar dacă traseul nu a fost totdeauna lipsit de piedici ori pîndit de capcane.

În pofida tuturor observaţiilor care pot fi aduse pe drept sau pe nedrept activităţii lui Boris Elţîn, el a fost indiscutabil un promotor al libertăţii – certitudine pe care a subliniat-o succesorul său, actualul preşedinte Vladimir Putin : „Activitatea sa suportă calificative diferite dar dincolo de orice îndoială rămîne faptul că tocmai cînd Boris Elţîn a condus Rusia, cetăţenii ţării noastre au primit cel mai important lucru: libertatea.

Acesta este un imens merit istoric”. In ochii multor conaţionali, Elţîn a comis totuşi o eroare considerabilă: războiul din Cecenia. Cînd Uniunea Sovietică se prăbuşea, Cecenia a rîvnit şi ea la independenţă. Moscova s-a împotrivit iar ceea ce a urmat a fost cumplit: un război care a costat viaţa a mii de militari şi persoane civile, soldat cu imense distrugeri.

In plan intern, Elţîn a ştiut să introducă mecanismele democraţiei într-o Uniune Sovietică în destrămare scoţînd Rusia la liman fără vărsare de sînge. Fostul premier Igor Gaidar în perioada preşedinţiei Elzin a evidenţiat această unică performanţă în istoria Rusiei: „Boris Nikolaievici se afla la începutul unei revoluţii. El a predat puterea de bună voie şi paşnic succesorului său. Nu-mi amintesc să se mai fi petrecut aşa ceva in istoria noastră. Boris Nicolaievici Elţîn a promovat libertatea şi în domeniul economiei, a iniţiat reforme radicale, a dat undă verde privatizării în anii 90.

Procesul s-a petrecut însă de nu puţine ori haotic, un handicap de care unii oameni de afaceri au profitat cu maximă abilitate, achiziţionînd pe un preţ ridicol de mic, uriaşele concerne petroliere. Cotitura spre economia de piaţă a fost bruscă, radicală, soldîndu-se cu deteriorarea condiţiilor de viaţă a multor locuitori ai Rusiei. Dar şi cei care nu au ieşit cîştigaţi din acest proces au apreciat epoca Elţîn pentru dinamismul ei, pentru perspectivele pe care le deschidea. Acum în schimb, consideră nu puţini, s-a instalat stagnarea.

Memoria primului preşedinte al Federaţiei Ruse ales democratic au evocat-o şi personalităţile vieţii internaţionale cu care fostul şef al Kremlinului a intrat în contact, a cultivat legături. Casa Albă a întrevăzut în ex - preşedintele dispărut „o personalitate istorică”, actualul secretar general ONU, citat de purtătorul său de cuvînt, „un mediator între est şi vest”, premierul Tony Blair - „ un factor decisiv într-o perioadă foarte importantă a istoriei ruse”. Episdoul de care-şi aminteşte cel mai bine Jose Manuel Barroso, preşedintele comisiei Uniunii Europene este anul 1991 cînd Elzin s-a împotrivit puciului anti-Gorbaciov zădărnicind izbucnirea unui război civil.

Germania îi păstrează de asemenea fostului preşedinte rus o pioasă amintire căreia cancelara Angela Merkel i-a dat următoarea expresie:„Mi-am prezentat condoleanţele şi pot afirma că Boris Elţîn a fost un luptător pe cinste pentru libertate şi democraţie pentru o nouă orientare a Rusiei, a fost în mod cu totul special un foarte apropiat prieten al Germaniei. Retragerea fostelor trupe sovietice s-a petrecut în timpul legislaturii sale şi de aceea el rămîne în memoria Germaniei şi a locuitorilor ei un bun prieten al ţării noastre. ”

Dar nimeni altul decît fostul cancelar Helmut Kohl se poate prevala de calitatea de foarte bun prieten, aproape intim al celui care a fost primul preşedinte al unei Rusii libere. Pentru Helmut Kohl Boris Elţîn a fost: „Un prieten fidel şi de nădejde, un prieten fidel şi germanilor. Există şi multe alte păreri despre Elţîn şi multe din apariţiile sale nu au rămas necontroversate. Dar a fost absolut demn de încredere, şi-a respectat cuvîntul dat, nu a lăsat niciodată să se simtă cît de dificilă este istoria noastră comună, a ruşilor, a ruşilor din timpul sovietelor, şi a germanilor“. Memoria lui Boris Elţîn a fost omagiată şi de Patriarhul Alexei al II-lea al Rusiei care pe lîngă alte merite, i-a recunoscut şi cel de a fi restabilit valorile creştinătăţii în Rusia.